Evita cu orice pret…

2000 de kilometri. Un drum lung, inceput pe o ploaie torentiala in Germania, ploaie care m-a insotit necontenit pâna in Budapesta. Dupa doua ore de blocaj pe inelul Vienei, in care s-a dus pe apa sambetei, pardon, joii tot zborul meu cu 170/ora din Germania, am crezut ca am noroc. Autostrada aia infecta, cu un marcaj total invizibil,  parea sa se fi decongestionat, dar imi faceam iluzii degeaba…

Aveam deja doua ore intarziere. Ungaria nu a fost mai breaza nici ea, acelasi trafic infernal, zeci de kilometri parcursi pe banda 2 cu 40/ora, trei accidente pe 50 de kilometri si toate cu români. ..

La 1:30 noaptea intram in Arad. La doua cadea secerata in pat, dupa cincisprezece ore si jumatate de contact continuu intre scaunul masinii si onor fundul meu, devenit mai plat decât l-a lasat natura…

La 7 am pornit iar la drum si in mare prostia mea, ca na, atât ma duce pe mine capul, ma iau dupa pretioasele sfaturi ale Oanei: „Evita cu orice pret Valea Prahovei, ca e de cosmar! Mergi pe Valea Oltului!”

Si ma duc…

Intru. Se merge bine. Super. Perfect.

Frana. Coada. Blocaj. Stai. 10 minuten. 15. 30. 60.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Accident cu morti.  2 ore si 15 minute.

Nu mai am putere nici sa injur. La 18:30 intram in Bucuresti. Evident, blocaj. Evident, sfatul Oanei : ” Evita cu orice pret centura!”

…………

La 7: 30 urcam pe autostrada. Dupa 40 de minute ieseam si stateam in blocaj….

22: 20 intram in oras. 4 ore intarziere… dar in loc sa virez dreapta, nu m-am putut abtine sa nu pastrez drumul drept. Am coborat incet bulevardul Babadag si imi simteam inima batandu-mi in gat. Stiam ca daca as cobora geamul, plamanii mi s-ar umple de mirosul Dunarii. Am renuntat, amanand intreaga bucurie pentru duminica seara. M-am multumit sa imi aduc parul peste fata si sa mai adulmec un pic de Gloria Vanderbilt. La urma urmei a fost totusi o boare credincioasa 2000 de kilometri…

Tulcea mea…

Dupa 15 luni… aproape neschimbata!

Am decis sa ies la plimbare in fiecare zi, pâna plec. Dar mâine trebuie insa sa fac o vizita. I-am promis lui tati ca ma duc pe la el, sa stam de vorba. La doua, ca de obicei,  nu?

Afara s-a pornit un vant turbat. Messenger – ul cloncane una-ntr-una. Clar, pâna vinerea viitoare epuizez toata rezerva de cafea a barurilor din oras…

Gallenus
Author: Gallenus

0 0 votes
Article Rating

Lasă un răspuns

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments