Au mai ramas doua ceasuri si jumatate pâna când 2017 va pleca. Du-te! Ai fost greu si dusmanos, ai facut pe dracu-n patru sa ma ingenunchezi, sa ma infrangi, sa ma pui la pamant…Dar stii ceva, 2017? Ti-am luat tot ce ai avut frumos, am pus la pastrare micile mele victorii, gandurile, sperantele, zâmbetele. Am cernut frumosul de urât. Imi voi aduce aminte de tine cu drag pentru tot ce mi-ai oferit bun, 2017!
Ma duc, dupa un an de absenta,sa-l intalnesc in foc de artificii pe 2018, in acelasi loc ca in fiecare an, acolo unde alta data, copil fiind, priveam fascinata poza enorma a lui Eminescu.
Mami? Panicata, ca de obicei, „Esti batrana si nebuna, unde te duci noaptea, daca se leaga tiganii de tine?” Am ranjit sardonic, tinand sa ii amintesc ca de buna ce sunt nici grasimea nu ma vrea, daramite un om… ???
Si mai stii ceva, 2017?! La urma urmei, fara tine nu as fi stiut niciodata ca pot trece peste mult mai multe decât imi imaginam!
Ramas bun, 2017!
2018, te astept!
