Viata… ca un puzzle

Uneori lucrurile o iau razna exact atunci când crezi că ti-e bine. Cel puțin mie cam asa mi se intampla…

In ultimii șapte ani toată viața mea a fost răvășită de uragane. Totul a început cu acea zi de 19 august 2010, in care tati a murit. Apoi, la doar câteva luni a urmat citația de divorț pe care mi-a adus-o în birou secretara, ca onoratul print consort nu a avut sânge in instalație sa imi spună in fața ca a gasit pe alta ( vrednic descendent fanariot, ce sa-i faci ?!), după care, pe cand credeam ca au trecut furtunile, iarăși! Tati zicea ca in medicină e „regula celor 3 decese”… puteam sa ratez al treilea pumn în nas/șut în fund? Evident ca nu! Putea sa vină de la altcineva decât un bărbat? Evident ca nu! 😄😄😄

Concluzie: stai naibii departe de bărbați, ca sunt niste nuci prea tari pentru dinții tăi!

Oh, nu, nu sunt absolut deloc misandra! Dimpotrivă, cei mai buni prieteni pe care îi am, de o viata, sunt bărbați. Doar ca mai mult decât atât nu e bine…

In fine…

2017 a fost anul cu care am mai încheiat un capitol. Am lăsat totul si am plecat. Cum spuneam, m-am aruncat cu inconștiență într-o lume despre care nu stiam mai nimic, aveam doar un pumn de vise dintr-o vacanță de o săptămână.

Nici nu ajunsesem bine aici, ca pe Facebook au început brusc sa isi descopere afinități cu mine persoane care ani de zile m-au ignorat total. Normal, dacă proasta aia a reușit, eu de ce nu as putea?

Probabil ca nu toti au gandit asa, dar marea majoritate…

Cei mai mulți dintre ei au fost strict interesați de modalitatea de a ajunge aici. Si vorbesc despre colegii de breaslă. Alții au încercat să mă convingă că au ajuns in tara asta in decembrie si au cunoscut succesul in profesie in ziua secundă sosirii. Aloo ! Vinzi castraveti gradinarului?

Pentru ca am promis câtorva oameni de caracter ca le voi da toate informatiile de care dispun si de care sunt 100% sigură că sunt reale si corecte, o voi face aici. M-am săturat să tot scriu pe Facebook aceeași poveste la nesfârșit. Oricum, trebuie să închid contul ala cât mai repede, nu isi mai are rostul.

Incerc sa imi refac viata. Exact ca pe un puzzle. Din bucăți din mine, risipite care pe unde, care pe când,  unele pierdute, altele…

E greu, pentru că trebuie să descopăr o lume despre care nu stiu mare lucru. Dar atât cât stiu, voi spune aici. Incerc sa structureze informatiile in cateva categorii care vor eticheta fiecare articol, astfel încât să poată fi usor găsite.

Azi voi începe cu locul de muncă.

Găsirea unui loc de muncă nu este o problemă in Germania.  Aici… Doar cine nu vrea să muncească spune că nu isi găsește de lucru. Am cunoscut români care traiesc in tara asta de cinci ani și nu stiu o boabă de germană. Deci se poate… Dar nu e cazul in profesii ca medicină, farmacie, avocatură, inginerie, informatică.  Mai exact, in functie de nivelul de calificare al fiecăruia, cerințele sunt diferite.

Deci, ca specialist, lucrurile sunt simple. Trebuie să vorbești germana. Cât de bine? Sincer, depinde foarte mult de angajator. Nemtii nu iti vor pretinde niciodată să faci exegeze literare din opera lui Goethe. Ei sunt foarte categorici cand susțin că limba germană este grea. Pârlita de mine îndrăznește să îi contrazică. Germana e o limba super faina odată ce îi pătrunzi logica si ai răbdare. Deci nemtii vor pretinde de la tine sa înțelegi ceea ce iti spun, trecând foarte usor peste greșelile tale de exprimare. Asta pentru că sunt foarte obișnuiți cu străinii care gândesc, exact ca subsemnata, in limba lor, apoi traduc fraza. Iese „eine große Katastrophe”, dar ei nu protestează. Pricep ce vrei sa zici, chiar dacă nu este corect gramatical.

Deci primele contacte in cautarea jobului dorit sunt vitale. Dacă faci o impresie buna, deficiențele gramaticale nu vor fi un impediment.

Site-urile de specialitate sunt pline de oferte. Trebuie doar sa alegi.

Există și alternativă firmelor specializate. Doar că aici poate aparea riscul unor țepe…

Acum o sa ma întrebi cum stii daca e țeapă sau nu. Aici https://europa.eu/youreurope/citizens/work/professional-qualifications/recognition-of-professional-qualifications/index găsești toate informatiile de care ai nevoie. Trebuie doar sa urmezi pașii. Si lucrurile astea cer timp. Deci… nu vii din Romania pentru prima dată în Germania și a doua zi începi munca de farmacist, clar? Întâi esti negrisor pe plantatie,  trebuie să producă mult izvorul de la Donauquelle ca sa ajungi sa lucrezi ca farmacist! Eu am trecut prin asta, asa ca mie marmota nu imi inveleste ciocolata…

Bun, sa zicem ca depășim problema. Am găsit de lucru, ne place angajatorul si noi lui, urmează semnarea unui contract. Moment in care începe dansul… De ce? Pentru că aici, spre deosebire de România,  salariile se virează exclusiv prin banca. Deci fara un cont bancar nu poti semna un contract. Pare simplu. Hai la banca sa deschizi un cont! Eu am ales Raiffeisen,  dar cred ca schimb optiunea cât de curând, imi iau luna de luna vreo 16 € comision… in fine… ajungem la banca aleasă de tine. Iti cere adresa.  Hopa… Ai o adresa? Adică ai o locuinta aici? Cu viza de flotant? Acel „Anmeldung”…

Lucrurile încep să devină mai complicate decât păreau la început, nu?

Ca sa te angajezi ai nevoie de un cont bancar. Ca sa deschizi un cont bancar ai nevoie de „anmeldung „. Ca sa obții acel „anmeldung ” de la primărie ai nevoie de un contract de închiriere sau un act de proprietate. Si daca e contract de închiriere, proprietarul trebuie să își dea acordul ca tu sa fii inregistrat la adresa la care locuiești în chirie.

Asa ca lucrurile isi schimbă prioritățile.

Ca sa vii sa lucrezi in Germania ai nevoie înainte de orice de o locuință la care sa iti poti face înregistrarea la primărie. Interesant, nu?

Când incercam sa le explic unora cam cum stau treburile,  mă întrerupeau cu intrebarea „Dar tu cum ai gasit?”

Păi eu mi-am facut lecțiile… Am cautat informații. Am aflat. Am discutat despre asta cu angajatorul încă de când eram în Romania.  M-a ajutat.  Mi-a gasit o locuinta, a aranjat treburile. Nu am fost caz singular. Sunt destui angajatori dispuși să te ajute dacă te vor in firma lor. Dar trebuie să știi ce să discuți. Si daca nu iti faci lecțiile bine, nu prea ai cum să știi…

Sunt o persoana plină de defecte. Am facut milioane, miliarde de greseli in viata. Si voi mai face. Dar tu încearcă să iei de la mine ceea ce este bun, asa, putin, cât este. Eu, cand am decis să plec, am avut multe motivații. Pe unele le-am spus. A trebuit să fac alegeri care m-au făcut să mă simt o trădătoare si o egoistă. Asta sunt. Dar cand am decis ca pe mine Crăciunul lui 2016 mă va găsi în Germania, am stiut ca sunt in stare sa mănânc pietre ca sa fac asta. Nimeni, absolut nimeni nu a crezut in mine. „Nu iti da termene, Mădălina, pentru că nu o să reușești si vei fi dezamăgită!” Oameni care susțineau că sunt centrul Universului lor… atâta credit mi-au dat…

Zi si noapte am citit site-uri oficiale ca sa fiu cât mai pregătită. Sa imi fac o imagine clară, reala, asupra vieții și cerințelor de aici. Luni in sir. Dacă am riscat? Da. Enorm.  Puteam sa am ghinion. Dar am avut noroc. Un noroc pe care putin, cumva, l-am crescut singura. Informeaza-te corect. Si daca esti vorbitor de germană,  o poti face usor.

Mulți angajatori pot fi dispuși să te ajute în găsirea unei locuinte. Asta înseamnă enorm, pentru că locuinta e o problemă greu de rezolvat in Germania.  Cererea este mare, ofertantii isi permit sa aleaga, pentru că sunt incomparabil mai puțini. Dar despre locuință voi vorbi in alt articol.

Revenim la oile noastre, adică la contractul de muncă! O chestie rar întâlnită pe plaiurile mioritice, dar absolut normală aici este durata primului contract. Dacă in Romania termenul ” perioada nedeterminata” îl găsești in 99% din cazuri, aici e taman pe dos. Extrem, dar extrem de rar, primul contract va fi astfel, indiferent ca esti neamt sau auslander. Contractele de muncă, ori de câte ori începi un job nou, debutează cu o perioadă de proba care de regula e de șase luni. După aceste șase luni, angajatorul are de ales: te trimite acasa, iti face alt contract pe un an sau iti face contract pe perioada nedeterminată. Dar niciodată, absolut niciodată nu iti va scrie in contractul actual ca daca tu, care azi lucrezi ca negrisor iti iei toate acreditarile, te va plăti ca farmacist! 🤣🤣🤣

Conform Codului Muncii de aici, angajatorul nu iti poate face decât doua contracte succesive cu perioada determinată, după care trebuie să aleaga: te tine cu contract pe perioada nedeterminată sau te trimite acasa. Dar despre asta poti vorbi cam după un an și jumătate…

Momentan… cam asta ar fi. Nu stiu in ce masura am fost suficient de explicita, dar după o săptămână in care am lucrat pe schimbul de noapte poate ca am dreptul la niște circumstante atenuante…

Ca de obicei, la intrebari raspund pe mail.

Oriunde sunteti, fiti fericiti si daca inima va trimite undeva anume, mergeți fara ezitare!

 

Gallenus
Author: Gallenus

0 0 votes
Article Rating

Lasă un răspuns

4 Comments
Newest
Oldest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Crisia
Crisia
13 martie 2018 06:45

Parca am clipit de cateva ori si 7 ani au trecut peste noi… Ma simt nitel cu musca pe caciula, ca si eu te-am luat la intrebari ce ai facut si cum. Dar eu n-am gandit „Daca a reusit proasta aia pot si eu!” ci „Daca un om la 45 de ani poate sa-si schimbe viata atat de radical, smulgandu-se din confortul lui si aruncandu-se de unul singur in necunoscut, eu nu am nici un motiv sa ma plang de nimic.” Pentru ca atitudinea e tot ce conteaza. Fiecare isi asterne drumul lui, dupa cum poate si crede de cuviinta.… Read more »

Marlene
Marlene
11 martie 2018 18:21

Dorind sa vad pe unde isi mai cauta romanii tihna sau un trai civilizat, v-am descoperit din intamplare. Va felicit pentru determinarea si curajul de a o lua de la capat , de a depasi lucrurile mai putin placute cu care v-ati confruntat.

Citind articolul despre achizitionarea masinii, este lesne de inteles ca nu prea este de joaca cu dvs.

* Sa o stapaniti sanatoasa !!!

0