Despre nemții reci și rasiști

Așteptam ca pe o minune ziua de azi. Pentru ca in sectia asta, în care m-a mutat de câteva săptămâni, programul de lucru e mai aparte: de luni până joi lucram de la 6:45 la 16:00, iar vineri, la 13:00 plecăm primii. Într-un fel, programul ăsta mă termină. Munca e destul de solicitantă ca nivel de atenție, responsabilitatea e destul de mare. Sau poate asa mi se pare mie. Cert e ca nu prea ma pot relaxa. Iar cand ajung acasă, undeva in jur de ora 17, apare decompensarea. După dușul de rigoare si masă, cad ca o muscă atinsă de Raid. Vinerea, însă… eh, vineri e altă poveste!

După ce timp de patru zile am dus toți mortul la groapă,  azi parcă dăduse strechea in ei. Isi găseau din orice motiv sa râdă ca nebunii sau să își facă farse unul altuia. Uwe a dat tonul, punându-i lui Tino apă pe scaun. Tino nu se așează niciodată ca un om normal. Se aruncă,  pur și simplu, apoi împinge cu picioarele in pardoseala cu picioarele si se balanseaza cu scaunul de câteva ori, analizandu-i pe cei din jur. Și azi la fel…

Doar ca in secunda doi, scaunul a zburat în spate, iar Tino spre tavan. A urmat o avalanșă de bolboroseli din care nu am inteles nimic, dar nu era greu de dedus cam ce invocă el… Îmi venea greu să mă abțin să nu râd, era caraghios in încercarea lui de a-si vedea fundul ud leoarcă. Ei, la naiba, și așa nu mă are la ficați,  ce mai conteaza? Am ocazia să fac mișto de xenofobul de doi metri!

-Tino, am o uniformă de schimb in dulap, vrei sa îți dau pantalonii?

Oare mă împușcă aici, de față cu toți?

-Nu, Maria, de chiloți nu am nevoie!

-OK, înseamnă că iti place sa stai ud in fata unei femei! E de reținut!

Alte hohote de râs. Uwe se sufoca.

-Maria,  iti dau o înghețată pentru asta!

-Da, da, de ciocolată neagră si amarena!

Tino nu s-a mai ridicat de la masă, spre disperarea mea, pentru că din păcate împărțim aceeași masă de analize și stă exact in fața mea. Presupun că și-a ales locul ăsta ca parte a unui plan de intimidare bine pus la punct. Practic, nu ii pot reproșa nimic,  nici un gest sau cuvânt nu ar fi putut fi motiv de reclamație din partea mea. Și cu toate astea, omul imi dă fiori. Mă sâcâie o senzație permanentă de teamă in prezența lui.

La pauză am iesit toți,  Tino a rămas.  Nu m-am putut abtine iarăși…

-Tino, încuie ușa după noi și folosește exsicatorul!

M-a privit fix, apoi a ridicat degetul mare

-Bună idee! Multumesc,  Maria!

Mergând spre sala de mese, ii zic lui Uwe:

-Ăsta mă împușcă!

Uwe a început să râdă.

-Nu, Maria, Tino te place!

-Hahaha, ca pe bere, nu? Rece si pusă pe masă!

-Neeeiiin! Tino chiar te place! Mi-a spus mie!

-Auzi, Uwe, de azi inainte sa nu mai mănânci înghețată cu rom că te afectează pe termen lung!

Atât mi-a trebuit, sa vorbesc de înghețată! A început să îmi explice că a descoperit în Biberach,  chiar în centru, lângă primărie, cea mai bună înghețată care poate exista.  La Eiscafè Vanessa. Și după program, trebuie să mergem să mâncăm o combinație. OK, mergem,  Uwe! Le golești ălora stocul… Omul își luase o caserolă de un kil la el, să și-o umple…

Scurtă pauza de vineri….

Ne întoarcem în laborator. Tino, cuminte, la masă. Mă așez și văd că împinge înspre mine o ciocolată. Rămân blocată. O ciocolată Lindt Excellence, cu 99% cacao…

-Maria, asta e pentru tine!

Cred că mi-au trebuit câteva zeci de secunde să ridic ochii din masă și alte câteva ca sa pot scoate un sunet. E destul de dificil să susții o privire albastră înghețată care te țintuiește.

-Tino… eu sunt un „Auslander”, ai uitat?

A fost secunda in care am aflat că prin venele și arterele lui Tino circulă totuși sânge. Sau, mă rog, un lichid capabil să dea o colorație roșie unor obraji palizi. Iar acea reacție vegetativă ( deci total incontrolabilă chiar și pentru Iceman ) mi-a redat stăpânirea de sine.  Am simțit că am din nou control asupra situației.

-Da, stiu. Dar tu ești altfel…

A vorbit încet. Aproape in șoaptă.  Apoi a privit în jur, parcă puțin neliniștit că ceilalți ar fi văzut scena.

Toată țepoșenia mi s-a topit. Cu greu am reușit să deschid gura

-Multumesc, Tino!

Am desfăcut ciocolata si l-am servit întâi pe el. M-a privit perplex

-Doar nu crezi că am pus ceva in ea?

Oh, Doamne,  chiar nu m-am gândit la una ca asta!

-In nici un caz, Tino, dar de la un farmacist mă pot aștepta la orice, nu?

Ne-am relaxat amândoi și am început să râdem.

La unu fără cinci, fritzii au început să bată în mese: „Feierabend, Feierabend „. Doar Uwe „Eis, Eis, Eis”. Are si el un fix..

Adevărul e că inghețata descoperită de colegul meu supraponderal este absolut demențială! Ciocolată neagră și iaurt cu vișine!

Gallenus
Author: Gallenus

0 0 votes
Article Rating

Lasă un răspuns

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments