8 August. Azi am împlinit, intr-un fel, cincisprezece ani. Privesc în urmă și nu pot să nu mă întreb, ca in fiecare an, la această dată, ce s-ar fi intamplat dacă…
Uneori facem lucruri fără să ne gândim. Alteori analizăm prea mult și tot decizii proaste luăm. Uneori lucruri pe care le considerăm majore se dovedesc a fi insignifiante, iar lucruri minore ne răstoarnă existența.
Trăiesc. Sunt vie. Și cred că cineva, sus, mă iubește, așa cum sunt, un ghem jalnic de defecte. Pentru că mi-a permis să trăiesc, pentru că mi-a permis să iubesc.
Alegeri bune sau rele, toate mă definesc. Sunt consecința lor.
Ziua de azi mi-am petrecut-o cu unul dintre puținii oameni care mă iubesc așa cum sunt. Unul dintre puținii oameni care nu m-ar abandona niciodată, indiferent ce s-ar întâmpla. A fost ca și cum aș fi stat de vorbă cu mîne însămi. Mihaela.
A fost o zi perfectă.
