Câteva răspunsuri

Cineva imi scria intr-un mesaj că am abandonat blogul. Mă certa, spunându-mi că sunt inconsecventă pentru că nu scriu in mod regulat.

Altcineva, dimpotrivă, mă întreba cu îngrijorare dacă am pățit ceva.

Un anonim mă atentiona că în „Tu să nu faci ca mine ” mi-am devoalat numărul de la mașină.  Și multe, multe alte întrebări, mesaje, impresii sau concluzii la care nu am răspuns.

Ok, să le iau in ordine…

Nu am abandonat blogul. Pur și simplu am avut o problemă de sănătate care m-a ținut departe de activități de genul ăsta. Nu, nu e nouă, e veche și în general e „mută”. Dar uneori apar niște pusee acute de o violență care mă imobilizează perioade lungi de timp. Deși sunt o persoană care suportă destul de bine durerea fizică, am momente in care și respirația mi se pare un chin. În fine, a trecut… Ce, nu știați că soiul rău nu piere?

Babă Cloanță, mulțumesc pentru gânduri! Complimentul la adresa manichiurii îl poți transmite Mihaelei aici. Articolele alea sunt gata, dar… vezi tu, la „dovleci” mai am de corectat niște probleme tehnice ( dimensiuni fotografii, diacritice, inadvertențe generate de modulul de autocorecție a textului usw), iar cel despre Rothenburg ob der Tauber este cam dezechilibrat emoțional. Încă nu am reușit să găsesc punctul echidistant între epic și liric. Actualmente, articolul e cam „pop-tămășesc”, după părerea mea… Cred că trebuie să îl mai „răcesc” puțin.

Legat de „nejumătatea” mea, greșești. Nu mai pune etichete! Este unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am cunoscut și un medic excepțional. Este unul dintre cei datorită cărora azi sunt aici. Se spune că un șut în fund e un pas inainte. Ei bine, pentru acel șut îi sunt recunoscătoare. Sper sincer să își găsească liniștea…

În ceea ce privește mătura cu cinci viteze, am o surpriză pentru tine. O postez de Halloween.

Mai departe…

Mi se vede numărul de înmatriculare. Așa, și??? Umblu zilnic cu ea pe drum, e public. N-am comis nici o infracțiune, nu sunt dată în urmărire internațională, care e problema? Da, e un număr preferențial, corect. Ce inseamna? Inițialele mele și codul de client din aplicația de finanțare. Că nu era disponibil un MZ 2407. 😁😁😁

O doamnă mă întreba dacă e adevărat că în Germania statul îți restituie impozitul aferent salariului. Parțial adevărat. Dumneavoastră vorbiți probabil despre acel celebru „Steuererklärung”. După cum arată și numele, este o „clarificare” a impozitului reținut, dar nu înseamnă neapărat restituire și , în orice caz, nu „ad integrum”.  Informația circulă destul de mutilată printre concetățenii noștri. Uneori da, statul îți returnează o parte din banii care ți-au fost reținuți în procesul de impozitare a veniturilor. Alteori te poți trezi că tu ești dator statului, deoarece ti-au fost reținuți mai puțini bani decât trebuia. Dat fiind faptul că explicațiile corecte sunt destul de ample, nu le voi da aici ci le voi dedica un articol separat, cu exemplu concret, propria-mi persoană.

Un coleg farmacist de care mă leagă vreo doisprezece ani de camaraderie, încă de pe vremea când munceam pe rupte la elaborarea a ceea ce azi a devenit legea primordială a profesiei, alături de regretata doamnă farmacist Speranța Iacob – Reguli de Bună Practică Farmaceutică, mă întreabă cât e de complicat să lucrezi ca farmacist în Germania. Păi depinde cam ce vrei să lucrezi… pentru că dincolo de limbă trebuie să parcurgi un proces birocratic, uneori mai lung, alteori mai scurt. De exemplu, ca farmacist de rețea,  într-o farmacie oarecare, procedura e relativ simplă.  Dacă vrei însă industrie, treaba se poate uneori complica. Depinde în ce secție vrei să lucrezi. La produse industriale nu e tare complicat. Pregătirea universitară din România e suficientă.  Dar dacă visezi cai verzi pe pereți, ca mine și ți se pune pata pe medicamente biologice, atunci ai o problemă majoră. Pentru că în facultățile din România nu se studiază Biofarmacie. Că despre Tehnologia culturii de celule, Tehnologia medicamentelor biologice in flux „Stream Up” sau „Stream down”… nici nu are sens să povestim! Ca urmare, dacă ții morțiș să lucrezi în zona asta, este musai să urmezi un „Außbildung”, o școlarizare care durează 4 ani. La Böhringer etapa de înscriere este deschisă deocamdată. Cursul pe care îl vizez eu începe în septembrie 2019, dar mai sunt o mulțime, nu e doar o singură specializare. Cel mai greu e însă să fii admis. Concurența este foarte mare și asta îți reduce șansele cam la zece procente. Ținând cont că am intrat la facultate devansând alți 16,6 candidați pe un loc, aș zice că nu e ceva imposibil… Dar multe țin și de noroc! Una peste alta, dacă îți dorești,  ai timp să îți depui candidatura până la sfârșitul lunii.

Altcineva mă întreba cu ce mi-am mai îmbogățit colecția de antichități. Păi in ultima lună, cum am fost imobilizată majoritatea timpului, nu prea am avut chef de nimic. Trebuie să fac un inventar, habar nu am câte s-au mai strâns. Oricum, nu suficiente pentru expoziția pe care o plănuiesc. Vreau să prezint piese de valoare, nu ciurucuri. Și să mai găsesc un colecționar care ar fi dispus să mi se alăture. Șanse nule, știu!

O anonimă pasionată de gastronomie dorește rețete culinare tipic nemțești. Mai exact supa de  bere și cotletul bavarez de miel. Prima o voi posta, dar cum nu mănânc carne de miel, pentru a doua nu pot decât să vă sugerez o căutare pe internet.

Închei cu mesajele mai puțin academice: „plictisitoare”, „căpșunăreasă”, „frustată” – asta a fost tare!!!! Și nu a fost accident, că a repetat pe chat de câteva ori 😁😁😁

Dragilor, schimbați site-ul și căutați ceva pe gustul vostru. Existența mea nu vă este dedicată!

În rest, numai bine tuturor!

Author: Gallenus