Lumânarea de Crăciun

 

Printre multe altele, Micky mi-a adus o lumânare albă, pentru coroana de Advent. Mi-a întins-o și mi-a zis, privindu-mă fix: ” Trebuie să ardă toată!” Am aprins-o, a ars o vreme, după care am stins-o. La prânz, când am așezat masa să mâncăm, am aprins iar coroana de Advent și lumânarea albă de Crăciun. Micky se uită fix la mine iar și îmi zice: „Coană mare, ai înțeles, da? Trebuie să ardă toată!”

Am lasat-o să ardă și la un moment dat zăresc ceva strălucitor în ceara topită de lângă fitil. Mă uit la Micky. Ea incepe să râdă. Clar, e ceva în lumânare!

Încep să bat mărunțelul, ce e în lumânare? Nimic! De la căpoasa asta nu afli nimic dacă nu vrea ea să îți zică.

 

Stig lumânarea și zbang, cu degetele în ceara fierbinte să scot chestia aia din lumânare. Bineînțeles că tot ce am reușit în primă instanță a fost să îmi ard degetele. Dar perseverența e mama succesului, nu? În cele din urmă, apelând la un patent, reușesc să  prind căpăcelul argintiu și trag. Din lumânare iese o spirală de hârtie.

Asta era! zice Micky. Iau hârtia și dau să citesc cu voce tare.

„Un creier are nevoie de informații pentru a se dezvolta…

O inima are nevoie…

Mi-am auzit propria voce gâtuindu-se și am știut că nu o să fiu în stare să citesc până la capăt, pentru că ochii mei au văzut înainte ca vocea să se poată face auzită.

Oricum, nu mai conta!

Micky m-a facut să plâng. Iar…

Gallenus
Author: Gallenus

0 0 votes
Article Rating

Lasă un răspuns

1 Comment
Newest
Oldest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments