Spuneam mai deunăzi că încerc să mă adaptez vieții de aici. Și trebuie să spun că nu este dificil, dimpotrivă, îmi place modul ăsta de a trăi. Pentru prima dată după foarte mulți ani, îmi permit luxul de a trăi relaxat. Nu spun că aici umblă câinii cu covrigi în coadă! Nu am obținut eu tot ce mi-am propus, dar aș zice că sunt ” în grafic”. Nu a fost ușor să parcurg drumul ăsta, dar nimic în viața mea nu a venit ușor, deci lucrurile decurg normal. Cineva mă certa odată, reproșându-mi că din toate variantele posibile, am ales-o pe cea mai grea. Se pare însă că până la urmă am avut dreptate, viața a demonstrat că intuiția nu a greșit.
Adaptarea mea aici e de cele mai multe ori un joc. Sunt o ființă veselă de felul meu. Fostul meu prinț consort îmi spunea mereu că m-am născut râzând. Doar că în ultimii cincisprezece ani am uitat să mai râd.
Aici mi-am reamintit…
Îndrăznesc să cred că am simțul umorului și mai ales al autoironie. Decât să mă plâng mereu că nu-s frumoasă și deșteaptă, mai bine mă iau mai puțin în serios și fac haz de necaz.
Și dacă tot m-a visat iubitul sub formă de diavol cu ochi arzând, păi să îmi duc imaginea în lume, nu?
Prin urmare, că o creatură malefică ce sunt, mi-am achiziționat uniformă de lucru. Cred că o știți:
Buuun… Uniformă am, dovleacul e la ușă
…bucătăria e semnalizată corespunzător
…îmi mai lipsește firma, la intrarea în casă.
Ha, s-o credeți voi! Mi-am luat și de-asta!
După căutări disperate și îndelungi, în sfârșit am găsit-o ieri, în târg. Mă aștepta pe mine, normal!
Din păcate, am rămas fără Sachlem, pisica neagră
Nicole le-a luat pe amândouă la sfârșitul lui mai. Acum mă vizitează însă zilnic un cotoi guraliv și leneș din vecini, mă trezesc mereu cu el in casă. E portocaliu. Se pune?
Neștiind cum il cheamă, l-am botezat Fritz cel Blond. Culmea e că răspunde, grasul…
Și cum asta nu mi-a fost destul că să umplu o zi ploioasă de sâmbătă, am dat o fugă în Memmingen, să îmi cumpăr niște scândură, cuie și niscaiva discuri de șlefuit pentru flex.
Cum adică ce să fac cu ele? Păi nu v-am zis că mi-am adus de acasă o parte din sculele mele pentru hobby?
Ia uită-te, Marlène, cu ce mi-am umplut eu ziua de sâmbătă:
Mâine o să mă ocup de finisări, trebuie să se usuce bine baițul pe ea. Apoi îi caut un loc în grădină.
Cu asta, intru și eu în rândul vecinilor. Eram singura care nu aveam căsuță pentru păsărele.
Urmează proiectul unei căsuțe pentru arici….
Da, poate că für curent, cum zice Micky. Ei, și ce, Coană Mare?! Las’ că știu eu, de-aia mă iubești!
Hmmm , bag mana in foc ca iti este si iti va fi muult mai bine chiar daca conjunctura cu citatia a fost s-au s-a dorit „lovitura sub centura”. Viata este grea. Numai ca eu acum dau piept cu ea. Am renuntat astazi la tocuri , pe motiv de caldura si pentru ca nu am cum sa fac echilibristica printre cutiile din living. Carti , sutiene, vesela ,amintiri din vacante , farduri , haine , vesela , pantofi. Daca ai o bagheta magica, pune-o in functiune . Arunca totul peste geam astfel incat fara a plati o amenda sa pot… Read more »
Marlène, răspunsul meu la comentariul ăsta devenise atât de lung încât s-a transformat în articol.
Nu aștept nimic, de la nimeni. Nu scriu pentru comentarii. Scriu că să las presiunea să se risipească. Unii nu consideră necesar să comenteze. Alții sunt timizi, preferă să o facă în privat, cum ai facut si tu de câteva ori. Pentru mine înseamnă enorm asta, indiferent de modul în care oamenii înțeleg să interacționeze cu mine. Nu te necaji acceptă-i așa cum sunt!
Nimic mortal cand o femeie calca un mascul pe creier. Cu incredere am dat play melodiei.
📌 Fasten your seat belts its gonna be a bumpy night !!!
https://youtu.be/eja-popojUo
Marlène, nu știu ce bărbat ai călcat pe creier, dar ar fi interesant ce presupune asta. Prea târziu pentru mine, dar sunt curioasă. Ah, unde ai fost tu când m-am trezit cu citația de divorț deschisă, la serviciu, lăsată la secretară… Atunci ar fi fost bine să știu cum se terciuiesc creierii unui bărbat! Acum… Nu mă mai interesează, s-a ocupat de treaba asta tipul ăla de sus știi tu, cu barbă albă, care fumează pipă și râde de noi din ceruri… Lasă nopțile să fie line, pune-ți un pahar de vin bun, citește o carte proastă care să nu… Read more »
Completare! … domol de luna , de matraguna
Ăsta e descântec de dragoste, Marlène! Capitolul ăsta nu il mai deschid. Gata, mi-a ajuns!
Mi-ai adus aminte de Mircea Eliade, „De la Zamolxis la Genghis-han”,
Dar dacă tot vorbim de vrăji, uite ceva care mă face să mă zbârlesc…
https://youtu.be/xDprYZ-tgiA
Atat de tare te prinde costumatia incat daca ne-am fi intalnit la un bal mascat, fara sa stau prea mult pe ganduri ti-as fi cerut o etalare in bobi. Degetelele alea fine si ingrijite chiar pot manui o masinarie periculoasa ca cea din foto ??. Presupun ca ai o asigurare medicala solida. Ahhh, dar stai , am uitat ca ai vreo 199 de vieti!!!
🤣🤣🤣 Marlène, deci iubirea mea, care m-a visat diavol cu ochi arzând avea dreptate! Oi fi malefică dacă mă prinde bine uniforma! Lucram in spitalul județean de urgență din orașul meu natal și l-am avut în vacanță pentru două săptămâni pe Tudor, fiul surorii mele. Avea vreo șapte ani. L-am luat cu mine într-o duminică, eram de gardă. Era curios să vadă ce fac eu la serviciu. L-am dus în receptura farmaciei și i-am făcut câteva reacții banale dar spectaculoase. A fost turtit, efectiv. În toamnă, vorbind cu soră-mă, îmi zice că Tudor a umplut toată școala că a fost… Read more »