Ora cinci și jumătate dimineata. Îmi făceam liniștită cafeaua, când începe să sune telefonul. Cine naiba are insomnii??? Fug repede în dormitor, iau telefonul, văd „mami”. Mi s-au înmuiat picioarele. Primul meu gând a fost că s-a întâmplat ceva rău. Mami nu sună niciodată la ore de-astea.
„Heeeei, Mădă, fix la ora asta, acum patruzeci și opt de ani, ti-am auzit gura prima dată! Și zbierai, frate, premonitoriu! De atunci nu-ți mai tace gura!”
Na, poftim urare!… Eh, asta e mami!
Nu, nu uitasem, cum mi se întâmplase altă dată. Luni am avut grijă să comand toate cele cuviincioase pentru colegii de serviciu, doar că buimacă, dimineață, nu am procesat corect că azi e 24 iulie. Ce chestie, jumătatea lui 48! Cineva îmi spunea că anul ăsta va fi unul bun pentru mine… sper…
Vă mulțumesc tuturor pentru mesaje. M-a surprins să văd felicitări de la oameni care nu mă cunosc personal, dar a fost o surpriză plăcută. Vă mulțumesc că v-ați pierdut timpul cu mine, scriindu-mi mesaje. Aș vrea să vă pot scrie pe toți, dar mulți ați scris anonim, mi-e imposibil să știu cine, ce a scris…
Indiferent că ați optat pentru comentarii pe blog, mesaje pe chat, mesaje pe Facebook, apel pe What’s app sau telefon direct, vreau să știți că m-ați tulburat… și vreau să vă mulțumesc nu numai pentru urări și gândurile bune, ci mai ales pentru sentimentul unic pe care îl ai când vezi că cineva se gândește la tine…
Mă întreba un coleg de liceu cum mă simt la 48 de ani… Păi cum să mă simt, că la 24! Asta, așa ca să fiu în tandem cu data… Puține probleme cu hertz-ul, dar mai mult ca sigur că temperaturile sunt de vină, în rest… nici o problemă, nici la mansardă probabil că nu am progresat! Asta-s eu, n-am ce face!
Sâmbătă seara am musafiri. Colegi, prieteni… curte mare, patru camere disponibile, grătar, înghețată multă pentru Uwe, vin românesc pentru Tino ( îi place, a devenit fan, dar nu găsește mereu Grasă de Cotnari 🤣🤣🤣, m-a pus să îi promit ca îi aduc când vin din țară vin de care i-am dat ultima dată… fie vorba intre noi, Fritz-ul habar nu are, ultima dată l-am servit cu un rosé de Măcin, de la un amic din orașul meu natal, care si-a deschis o cramă!), tort de ciocolată pentru Dana și pentru mine, eventual și pentru ceilalți 😆… sincer, abia aștept! Ah, da, să nu uit, Frau Josephine, onorabila proprietară de 86 de ani, și-a anuntat prezența fără echivoc… locuiește în casa vecină și toată ziua muncește în grădină… sper să nu îi vină și chef de dans…. habar nu aveți voi câtă energie poate avea femeia asta… am iesit la o plimbare cu bicicleta cu ea în urmă cu două săptămâni, a scos untul din mine…
Mai e puțin și se sfârșește ziua. Ziua MEA. În minutele rămase mă voi gândi la cei pe care îi iubesc. Că așa sunt eu…
Noapte bună și parfumată tuturor, oriunde ați fi risipiți în lume!
