Duminică pustie

Plouă. Friguleț. N-am nici un chef de umblat teleleu. Azi sunt leneșă, vreau să stau acasă și să lenevesc. Săptămâna viitoare intru în schimbul de dimineață și trezitul la patru nu-i de natură să îmi îmbunătățească starea de spirit.

Aș mânca ceva bun… ceva savuros, dar simplu în același timp. Nu, nu Saint Jacques în sos de vin. Alea stau bine în congelator. O musaca? Hm, parcă n-am chef de carne tocată….

Am luat ieri câteva felii de mușchi frumos… cred că știu, niște găluște de cartofi în stil șvăbesc ar fi perfecte!

Deci…. deschidem categoria „Bucătăria Vrăjitoarei „

Mi se pare un nume mai potrivit decât „Arome”, cum botezasem inițial categoria rețetelor culinare. Măcar să fiu malefică până la capăt, dacă tot m-au visat unii cu ochi arzând, de Satana!

În regulă, să ne apucăm de găluștele alea…

Fierbem niște cartofi și îi zdrobim bine. Eu nu i-am zdrobit chiar complet, îmi place să simt găluștele mai texturate, cu bucățele mici de cartof prin ele. Sparg două ouă ( sau unul, funcție de cantitatea de cartofi. Eu, la jumătate de kilogram am pus două). Sare după gust. Și piper tot după gust. Adică muuuuult!

Amestec bine și pun cam 100 de grame de amidon. Merge și cu făină, eu prefer amidonul pentru că ies mai pufoase. Amestec cu nădejde, până iese un aluat consistent, care poate fi modelat în mână.

Cât timp am dus eu războaie cu aluatul de cartofi, alături, pe plită, se enerva de mama focului niște șunculiță afumată tăiată cubulețe mici. Sărea în tigaie de ziceai că e o trupă de călușari acolo…

Pe când am terminat eu cu aluatul, se prăjise și șunculița. Era perfectă, crocantă și aromată.

Pun peste aluat o pungă de cașcaval ras și bineînțeles, șunculița.

Mai amestec un pic toată chestia asta, stai că mai trebuie niște piper, că nu e suficient. Ah, și un praf de nucșoară răzuită pe loc!

Mai amestec o dată și pun castronul în frigider. Aluatul trebuie să fie rece, altfel găluștele ies îndesate.

Pun la fiert apă într-o oală mare. Voi să puneți și sare în apă, că eu am uitat… Noroc că mi-e capul bine lipit, că l-aș uita cine știe pe unde…

Când începe să fiarbă apa, scoateți aluatul de la frigider și cu mâinile ude faceți bile pe care le lăsați ușor în oală. Apa să nu fiarbă prea năvalnic, că vi se risipesc găluștele! Dacă se lipesc de fundul oalei, le desfaceți ușor cu o spatulă. La un moment dat ele se vor ridica la suprafață. Din momentul ăsta le mai fierbeți încă un sfert de ceas.

În mod tradițional, găluștele de cartofi, Klöße, se servesc fierte, alături de mâncăruri cu sos, un gulaș, de exemplu.

Eu nu mă omor după ele fierte, motiv pentru care am mers un pic mai departe și le-am dat și la cuptor, să se bronzeze puțin.

După ce s-au fiert se scot pe o farfurie și se scurg bine. Eu le-am așezat intr-o tavă și le-am uns bine cu unt topit. Au mai stat la cuptor un pic, la 250 de grade, să se românească și să facă o crustă aurie, crocantă.

O friptură banală, pe pat de usturoi, în sos de vin

Și gata cu masa de prânz:

Evident, peste găluștele alea se toarnă un sos vânătoresc cu smântână. Și mai punem niște cașcaval ras pe deasupra, că nu o fi foc…

Da,da, n-am uitat de busuioc…

Later edit:

Mi-au mai rămas o felie de mușchi și cinci găluște. Revin cu situația actualizată după opt seara. Ora mea.

Gallenus
Author: Gallenus

0 0 votes
Article Rating

Lasă un răspuns

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments