Ceva dulce…

Nu am de gând să o lungesc tare mult cu povestea asta…

Am avut o zi plină. Un pic de ordine prin casă, un pic de șurubăreală, bătut drichea în Biberach pentru aprovizionarea săptămânală, cert e că pe la opt seara, când am ajuns acasă, aveam un chef nebun de ceva dulce. Dar nu orice. Papanași!

Deci…

250 grame brânză de vaci bine scursă

250 grame făină

2 ouă

5 grame praf de copt

extract de vanilie, coajă de lămâie și de portocală, jumătate de linguriță de sare.

Într-un castron mare se amestecă toate cele de mai sus, mai puțin făina. Abia când amestecul din strachină e omogen, începem să adăugăm făina omogenizând bine.

Se frământă până obținem un aluat moale, care nu se lipește de mâini. Grijă mare, nu frământați prea mult, că se activează glutenul din făină și în loc de papanași vor ieși niște ghiulele tari, bune de dat în cap la … „prieteni”!

Aluatul se modelează in formă cilindrică și se taie în șase părți egale. Din fiecare bucată dăm deoparte un ciot de mărimea unei nuci, pe care îl modelăm sub formă de bilă. Bucata mare se modelează și ea, sub forma unui disc, cu o grosime de vreo doi-trei centimetri, disc în mijlocul căruia băgăm degetul și facem o gaură. După ce repetăm treaba asta de încă cinci ori, trecem la tigaie.

Papanașii se prăjesc în BAIE de ulei bine încins. Asta înseamnă cam 500-700 ml de ulei, funcție de mărimea tigăii. Ideea e ca inelele să se scufunde în ulei încins.

Și mai este ceva: dacă uleiul este prea fierbinte, papanașii vor face o crustă și vor rămâne cruzi în interior. Dacă nu este suficient de încins, vor sorbi grăsime și vor fi buni de aruncat. Temperatura optimă este aceea la care prajirea la auriu durează 5-6 minuten pe o parte. Dacă vedeți că se „bronzează” prea repede, reduceți focul. Eu i-am prăjit pe treapta 6, maximul fiind 9 la plita mea.

Pe măsură ce se prajesc, îi scoateți pe o farfurie cu șervețele de hârtie, să absoarbă excesul de ulei.

Ai mei au cam crăpat… de ciudă, probabil…

Nu contează, oricum nu mai apucă dimineața!

Îi aranjăm pe farfurie, cu smântână cât se poate și dulceață. Eu mai aveam niște dulceață de coacăze, am făcut astă vară vreo trei kile și un borcan a scăpat neatins până azi…

Hai, gata cu vorba, că vreau să îi mănânc!

Later edit:

Au fost! Delicioși!

Gallenus
Author: Gallenus

0 0 votes
Article Rating

Lasă un răspuns

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments