Nu știu cât a trecut de când nu am mai scris nimic. Poate un an. Poate mai puțin. Poate mai mult. Habar nu am. Am crezut că o să mă obișnuiesc cu cloncănitul mesajelor, dar n-am reușit. Ca urmare, am dezinstalat de pe telefon tot și m-am ținut departe de laptop și de desktop.
Și pe mine, ca pe mulți alții, toată nebunia asta cu pandemia m-a afectat destul de mult. Asta nu înseamnă că am renunțat la ideile mele, „puține dar fixe”, cum ar zice soră-mea. Dimpotrivă, restricțiile de tot felul le-au înrădăcinat și mai bine.
Cineva mă întreabă de ce am restricționat comentariile. Uite-așa, că m-am săturat de spam-uri. Oricum îmi umplu unii frigiderul pe nenorocitul ăla de Facebook, măcar aici să am liniște.
Nu, casă încă nu mi-am cumpărat, dar caut în continuare, până găsesc ceva potrivit pentru o babă nebună dotată cu un pseudo-cotoi portocaliu și vagabond. Apropo, 6 kile avea la 6 luni, a crescut binișor de atunci…
Rețete noi? Întotdeauna! O să le pun și aici…
Pentru cei care mi-ați cerut recomandări de medici români în Germania: nu sunt bază de date, nu sunt Registrul Medicilor, dar puteți afla cam tot ce vă doriți în grupul ” Pacienți și doctori români în Germania „.
Pentru informații legate de medicamente deficitare în România sau orice alte probleme legate de medicamente, încercați pe grupul „Medicamente, interacțiuni, farmacovigilență”.
Chiar dacă nu vă pot răspunde eu, sunt acolo o mulțime de colegi farmaciști și medici care vă pot ajuta.
Mă gândesc că mi-ar fi mai ușor să vorbesc decât să scriu. Adică un canal YouTube. Deocamdată trebuie să mă lămuresc cum funcționează programul ăla de editare… 🙄
Data viitoare o să vă povestesc despre un medic român neurochirurg și aventurile lui în țara mamă.
Să auzim de bine!
