Apa si uleiul

Stau si ma intreb uneori ce naiba o fi in capul unora?! Să ne lamurim: sunt un „nimeni in drum” care abereaza pe un domeniu privat niște „poptamasisme”. Domeniu privat botezat „gallenus.ro” pe care il plătesc de vreo paisprezece ani din buzunarul meu. Sunt un fir de nisip pe plaja mării. Neinteresantă si importantă. În aceste condiții stau si ma intreb… ce mama dracului îi interesează pe unii persoana mea in asemenea masura încât încearcă prin tatonări fel de fel de parole ca sa se autentifice pe site??? Si ce speră să găsească? Mail-ul nu are legatura cu site-ul, relax!

15 încercări de autentificare??? Am pus un print-screen făcut adineauri, când în așteptarea somnului am deschis blogul ca sa raspund pe chat unui vizitator. Păi frate, sa încerci de 15 ori e semn ca ai o problema la mansardă! Ce vrei sa vezi? Ciornele articolelor? Fonturile? Modulele? Pai mai bine spune-mi, ca iti dau parola, ar fi mai comod pentru mine, decat sa stau si sa șterg gunoaie care imi încarcă inutil spațiul! Aaaa, probabil te interesează articolele private! Vrei sa le citesti? Aboneaza-te si le poti citi! Decât să îți pierzi timpul încercând parole, e mai simplu, crede-mă! Si… nota bene, blogul asta nu functioneaza ca Facebook-ul. Din păcate.  Pentru ca desi s-ar putea sa nu imi placa persoana ta, nu prea am momentan posibilitatea sa iti trântesc ușa in nas si sa te blochez. Dar iti pot șterge comentariile nesimtite pe care mi le lasi pe site. Ele sunt cartea ta de vizită,  arată cam care iti este nivelul, dar nu am pretenții. Fiecare face atât cât il duce capul. Până una-alta, între mine și tine, care scrii ceea ce scrii in comentarii, stau câteva mii de cărți. Si nu le număr si pe cele medico-farmaceutice. Cand vei depăși handicapul celor câteva biblioteci care ne despart,  vei fi probabil capabil/capabilă să mă înjuri corect gramatical! Înclin să cred ca esti femeie după frustrările pe care le emani.

Stai jos, pentru azi ai nota 1. Si asta cu indulgență, sa nu zici ca sunt rea! Ca fost profesor de limba română/franceză te informez ca „mă-tii ” se scrie cu 2 „i”. Si cu cratimă,  pentru că acolo ai doua cuvinte abreviate si contopite fonetic: „mamei ” si „tale”. Dar asta deja e neurochirurgie pentru tine, în creierasul tău neuronii nu fac sinapse.  Asta, în caz că îi ai. Vezi sa nu iti moara de plictiseala, deși asta nu ar fi o problema pentru tine. Procesele vegetative de tipul „apa”-„papa”-„caca” decurg independent de activitatea cerebrală, asa ca existența nu tie-e pusă în pericol!

Hai, ca deja ti-am dat prea multa atentie si s-ar putea sa te crezi important/importantă. Nu e cazul, crede-mă! Dispari!

Celorlalți vizitatori, care deschid cu drag usa pe aici, le cer iertare pentru cele scrise mai sus. Nu li se adresează.

Oriunde ati fi, orice ati face, va spun „noapte bună „. Sau „buna dimineata ” celor de pe continentul american.  Mi-au mai rămas cinci ore de somn. Dar maine e zi scurtă și la ora 13 toti vor da buluc sa ponteze, urland „Feierabend „. Din multele motive de a zâmbi, ăsta pare a fi unul destul de bun, nu? Chiar dacă mâine va trebui să stau iarăși șase ore lungi față in față cu Tino cel xenofob…

Corecții

Mi s-a reproșat de către câțiva cititori ca le-am tăiat accesul la blog fara sa le dau posibilitatea de a se abona.

Imi asum. Poate ca, într-adevăr, nu se vede butonul de abonat, deși, daca derulezi pagina mult in jos, ar trebui să se vadă.

Cam asa:

La mine asa apare. Dar poate ca e din cauza permisiunilor de administrator.

In fine, am facut-o de oaie. Imi cer scuze si incerc sa rezolv cumva…

Pentru abonare parcurgeți următorii pasi:

  1. Meniu (stânga sus)

  2. Selectați pagina „Register”

  3. Completați câmpurile

Abonarea se face direct, nu necesita aprobarea administratorului. Blogul va trimite un email la adresa indicată.

Dezabonarea se face accesând link-ul din mail.

Dacă parcurgerea acestor pasi este prea complicată, puteti sa va abonati aici

Sper sa va fie de folos. As face mai mult, dar… nu ma pricep! Aveam un amic, informatician de felul lui, dar s-a pierdut in neant…

Hei, mister C., pe unde esti???

Defectiuni tehnice…

Habar nu am din ce motive, articolul despre Schwäbisch Hall nu a apărut integral. De fapt nu a apărut decat o amarata de poza… Spre norocul meu, aveam o ciornă salvată, asa ca l-am recuperat. Multumesc lui „a12cvx…” pentru semnalare…

 

Nu stiu cine esti…

„Nu stiu cine ești ,dar,uite, ne leagă un OM,avem o bornă comună de unde am pornit în viață!Oricine-ai fi,te salut cu drag!”

…Așa isi incheie mesajul de chat un vizitator…

Dragul meu cititor, când am citit ce mi-ai scris despre Doamna mea Galbur,  mi-au dat lacrimile. Sunt un „nimeni”. Cum spuneam mai demult, pe celălalt blog, sunt un fir de nisip. Un om oarecare, pe care Dumnezeu a gasit de cuviință sa-l binecuvânteze dandu-i in viata, printre altele, un dascăl ca Doamna Galbur. Probabil facem parte din generații de elevi diferite, dar asta e mai putin important. Că m-a gasit in imensitatea internetului cineva care a fost la fel de norocos ca mine e uimitor. Sincer… nu ma asteptam! Sunt prea puțini cei din orașul meu natal care își pierd timpul cu „pop-tamas-ismele” mele, iar cei care o fac, mă cunosc personal.

Iti multumesc pentru bunăvoința de a-mi scrie. Ma crezi sau nu… m-a emoționat. Ma emoționează orice mesaj personal pe care mi-l lasa oamenii, dar cand vine de la cineva cu care am „O borna comuna”, e mai mult decat emoție…

Ti-as fi raspuns pe chat dacă eram on-line. Dar nu am fost. Si cum nu am avut nici un mail, singura soluție e asta…

Oricine ai fi, si eu te salut cu drag!🙋‍♀️

Sugestii si propuneri

Sa va spun „Bună dimineața”???
Hmmm… la ora 13:30 ar fi cam nepotrivit. Pentru mine ar fi un fel de „dimineata”, doar ce m-a trezit un mesaj pe chat-ul de aici. Eh, eu am ajuns acasa la o oră la care alții plecau la munca…
Si daca tot mi-am facut franjuri somnul, pai macar sa fac ceva constructiv…
Cititorului nemultumit nu i-am mai putut raspunde pe loc, pentru că deja iesise. Dar incerc sa o fac aici. Deci:
Dragul meu cititor „a4T65….” (nu iti stiu numele pentru că nu mi l-ai spus si modulul de chat asa a considerat de cuviință să te boteze!), nu sunt suparacioasa si consider observatia ta binevenită.
Imi scriai ca blogul are o prezentare greoaie, incâlcita, ca iti este greu sa gasesti ceea ce cauti si nu poti citi articolul cu telefonul din Germania. Am verificat si spre marea mea stupoare am constatat ca … nu are continut. Din motive necunoscute mie, nu s-a salvat nimic din articolul cu pricina. Probabil ca in momentul in care i-am dat „publica”, imi cazuse internetul pe telefon. Alfel nu imi explic. Ciudat e ca in timp ce il scriam nu a funcționat salvarea automata a ciornei… mai mult ca sigur ca nu mai aveam conexiune, nu stiu ce sa zic…
Culmea ironiei, dragul meu a4T65… este ca articolul prezenta exact subiectul asta: telefonia si internetul pe mobil in zona rurala a Germaniei. Un mare fiasco, atunci cand e vorba de retelele mici de genul Lebara sau Ortel, cum am avut eu până ieri.
De recuperat nu cred ca il mai pot recupera, trebuie sa scormonesc prin baza de date dar e o treaba care cere timp si nu am garantia ca il pot gasi. Prefer sa il rescriu, cu atat mai mult cu cat azi sunt fericita posesoare a unui numar de Vodafone. In sfarsit, am si eu semnal la telefon peste tot in casa, nu mai trebuie sa stau in pozitii contorsioniste langa fereastra bucatariei, sau sa ies pe peluza ca sa pot purta o convorbire telefonică!
In ceea ce priveste navigarea greoaie pe blog, sa stii ca sunt deschisa oricarei sugestii. Trebuie doar sa imi spui ce nu e comod si in masura in care ma pricep, ma voi stradui sa remediez.
Imi mai scriai ca astepti continuarea povestii despre Liechtenstein Schloß. Iti promit ca in saptamana ce va urma Pastelui catolic voi scrie si continuarea, cu atat mai mult cu cat atunci il voi revedea in mod cert.
In concluzie, simte-te liber sa imi scrii. Aici, sub forma de comentariu, pe mail-ul „blog@gallenus.ro” sau in chat-ul care ti se deschide sub forma de „pop-up”.
Pana la proxima conversatie ma opresc aici. I-am promis Marlenei ca voi mai posta cate ceva din micile mele comori si trebuie sa ma tin de cuvant. Pana plec la serviciu mai am vreo sase ore… timp berechet, nu?