Greu a mai trecut si ziua de azi… prima dintr-o saptamana pe schimbul doi, cand timpul se scurge atât de greu…
Aceleasi probe de doua luni incoace… uneori am senzatia ca ochii mi se lichefiaza si se scurg prin obiectivele microscopului. Cred ca in schimbul asta privesc ceasul de vreo trei sute de ori in opt ore…
Imi propusesem sa va scriu in noaptea asta despre targurile de Craciun din Baden Wurttemberg si Bayern, dar ma simt sfarsita. Fizic si emotional. Nici macar demisecul rosu de Baden Wurttemberg nu ma convinge sa imi infrang starea de spirit. Au fost prea multe pentru o singura zi. Intrebari, incertitudini, raspunsuri si odata cu raspunsurile, o senzatie de greata infinta.
Dar probabil ca toate lucrurile se intampla cu un scop. Si abia când pricepi in sfarsit asta, te simti eliberat.
Evident, e miezul noptii, ora aberatiilor tarzii. Cred ca totusi un pahar de Spätzburgunder ma va face sa dorm… sau poate iar ma gaseste lumina diminetii butonand telecomanda.
Numar zilele pâna la plecarea acasa. Atat de putine, dar parca prea lungi…
Ultima zi de dinaintea plecarii am decis sa o aloc integral Nördlingen – ului. Apoi am realizat ca magazinul acela fenomenal cu decoratiuni de Craciun este de fapt in Rothemburg ob der Tauber. Kein Problem, o zi intreaga in Rothemburg, poate exista vreun final mai fabulos pentru sezonul targurilor de Craciun?
Vinerea asta mi-am luat din greseala o zi de concediu, uitând ca de fapt Craciunul e abia saptamana viitoare. Asta este, e prea complicat acum sa mai modific. Partea buna ar fi ca poate vineri voi avea timp sa scriu despre targuri… asta daca nu cumva voi haladui prin magazine sa caut sabia lui Darth Vader pentru Tudor. E o sabie anume, care isi schimba culorile, habar n-aveti voi!…
Oare e prea mic pentru o partitura a lui Bach transcrisa manual pe la 1800? Cred ca da…
