Am crezut ca nu e foarte greu sa proiectezi un periplu de cinci zile prin Germania atunci când cunosti gusturile vizitatorilor. Offfff, Doamne! Nu o sa mai zic asa ceva niciodata! Sunt atatea de vazut si timpul atât de scurt…
Destinatiile pe care le-am ales au fost insa singurele pe care nimeni nu a vrut sa le supunem la vot. Au mers pe mâna mea. La partea de mancare, bautura, barca, vaporas, feriboat, lift, scari, însă… am fost contestata, supusa dezbaterii publice, victorioasa, infranta, sustinuta… eh, unii au fost mai puturosi, altii mai determinati, altii pur si simplu nu au putut face fata…
Peste 1600 de kilometri in cinci zile. Mult? Putin? Depinde cine apreciaza si prin ce lentile.
Periplul a inceput chiar din Stutgart, dupa ce i-am luat de la aeroport.
In fiecare zi din cele care au urmat am plecat catre alt punct din cadranul busolei.
Am fost simultan ghid, translator, sef de grup si ciuca batailor, GPS de toalete pentru cei cu vezica mica si de restaurante cu mancare traditionala pentru flamanzi, fotograf pentru cei care nu au mai avut spatiu de stocare sau telefoane incarcate, purtator de cuvant cand grupul se risipea in enormitatea parcului din Rothenburg ob der Tauber, am fost… of, ce NU am fost???
As minti daca as zice ca nu mi-a placut asta. La urma urmei, leul din mine trebuia sa isi scuture coama putin, nu?
Cu permisiunea lor, voi prezenta un serial de cinci episoade cu replici autentice, poze, poate si cateva filmulete. Doar doi mi-au permis sa postez fotografii cu ei, prin urmare le voi respecta doleantele.
In zilele ce vor veni voi incerca sa rezuma fiecare destinatie in cate un articol care sa dezvaluie crampeie din Germania, asa cum este ea, in spatele pliantelor publicitare.
Vineri, 6 aprilie: Bad Wimpfen, Gutenberg Schloß
Sambata, 7 aprilie: Sigmaringen, Donauquelle/Donaueschingen
Duminica, 8 aprilie : Mainau, Lindau
Luni, 9 aprilie: Rothenburg ob der Tauber, Nördlingen
Marti, 10 aprilie: Wiblingen, Ulm, Blaubeuren/Blautopf
Miercuri, 11 aprilie: Bad Urach, Reutlingen, aeroport Stutgart.
Nu garantez ca pana luni, cand mi se termină concediul, voi reuși să redactez toate articolele. Uneori scriu mai mult, alteori mai putin. In plus, trebuie să am grijă la greseli, mi s-a atras atenția de către un cititor ca scriu greșit. Stiu, iertaciune, rogu-va! Sau închideți pagina dacă nu se ridică la nivelul vostru. E posibil sa scriu mai multe articole intr-o zi sau sa nu scriu deloc. Totul tine de inspirația de moment. Ca talentul nu m-a caracterizat niciodată. Oricum, vor fi poze. Ca eu stiu sa fac doar poze. Fotografia e un alt talent, străin și el mie.
De ce ma mai încăpățânez sa scriu, dacă nu am de nici unele?
Pentru ca asa cum pot, cu sărăcia mea lingvistică si stilistica, incerc sa despart mitul de realitate. Si sa va momesc sa încercați, macar o data, Germania. Tărâmul Curcubeelor.
Asta cu atragerea atentiei , mai are un pic si devine sport national.
Indierent cat de titrat ai ajuns , nu se poate sa nu te fi confruntat, macar o data in viata, cu o dilema gramaticala sau un semn de punctuatie aiurea pus.
Vuieste presa la noi. Premierul Viorica Dancila a pronuntat , in sedinta de Guvern , anul douazeci douazeci , in loc de anul 2020.
Pe aceasta ” cum o mai mesteca ” stimatul cititor si corector ???.
Marlene, draga mea, nu te supăra! Cititorii imi trimit mesaje in care imi semnalează diferite lucruri. Marea majoritate preferă forma de mesaj lăsat pe chat. Probabil pentru că le asigura anonimatul. Vezi tu, ca sa lasi un comentariu la un articol trebuie să îți scrii adresa de mail, iar unii nu vor asta. Egal! Important pentru mine e ca imi scriu, nu cine sunt acesti cititori. Indiferent ca e critică, simpatie, intrebare sau reproș, incerc sa tin cont de tot. Articolele mele sunt scrise în procent de 99% de pe telefon. E lesne de inteles de ce apare „ingerat” cand… Read more »