Superbul, unicul! Azi a înflorit!
Ieri, putin înainte să plec la lucru, i-am dat târcoale. Era doar un boboc timid, cu sepalele răsfrânte. Părea atât de fragil, asa, cum stătea solitar langa usa dormitorului, încât am fost gata-gata sa il duc in casă, sa nu il lovească frigul…
Nu am fus gândul la capăt. L-am sărutat, ca de obicei si l-am lăsat să socializeze cu mărărițele din ghiveciul vecin.
Dimineata, trezită ca de obicei la ore imposibile, am deschis ușa dinspre grădină a dormitorului să-mi salut iubitul. Am rămas mută. Mi-a zâmbit cu toată splendoarea florii lui orange!
Marlene, Micky, aveți treaba! 😉
Fara vreo legatura cu textul, era pe repeat la mine. Ma gandeam ca o sa-ti placa.
Am darul sa vad dincolo de smoala si pucioasa.
Marc Philippe- Dancer In The Dark
Absolut superb!!! Spun asta pentru ca mai rar mi-a fost dat sa vad asa culoare. De obicei, trandafirilor orange le este viciata culoarea de acel galben pe care toti horticultorii incearca sa il elimine sau sa il tina sub control.
Al tau este de un orange pur. O fi preluat din culoarea sufletului si gandurilor tale, ca prea l-ai sarutat cu foc.
Viata lunga trandafirului tau!!
Hmmm, deci tu zici ca sufletul meu ar fi orange… stiu cel putin zece persoane care ar fi bucuroase să îți explice ca in comparatie cu el, smoala si iadul sunt palide si albe ca zăpada! 👹👹👹
De sărutat…e drept, l-am sărutat până s-a plictisit… acum stă cu floarea întoarsă spre dormitor. Clar, s-a plictisit de moaca mea…