Da, a mai apărut încă una! O gloxinie roșie, superbă, plină de boboci trona azi dimineață pe masa mea de lucru. Cu un bilet lapidar, scos la imprimantă: „Für Maria”. Clar, nu era nici uitată, nici lăsată din greșeală. N-am reusit să aflu de la cine era, toți au ridicat din umeri. Trebuia să multumesc cumva, asa ca la plecare am lăsat un bilet pe masa mea: „Multumesc pentru floare! E SUPERBĂ! Maria”. Toți au trecut sa citească. Na, mai fă deducții dacă poți!
O să aflu eu până la urmă, nu imi bat capul acum cu asta!
Am decis să mă duc mâine la Crailsheim. Vreau sa arunc o privire prin târgul de vechituri și să bat un pic maidanele orășelelor din jur. Mi s-a făcut de ducă, e adevărat. Și in plus trebuie să testez noile frâne, iar un drum ca ăsta e tocmai bun. Sunt convinsă că mâine voi găsi ceva care să merite trei sute de kilometri. Și dacă nu am noroc, măcar mă plimb. Devine din ce in ce mai greu să îmi găsesc locul. Numar zilele până la concediu. Peste trei săptămâni, pe vremea asta voi fi probabil prin Ungaria, dacă sunt norocoasă si nu prind blocaje pe drum…
A.M.R. 21 de zile…
Micky, sper ca inghețata ta de vișine va fi gata! Mie imi pui cam un kil deoparte! Si un litru de cafea adevarata, cum numai noi știm să bem. Ai grijă, vin cu morcovul pe care l-ai uitat in bucătărie, pe colțar! Maaare grijă!
Care dintre florile mele îți place cel mai mult?
Da, da, stiu… Trandafirul…
