Se zice că atunci când visezi pe cineva, acel cineva se gândește la tine…
Tu ce mai faci? Te-am visat iar, te-am simțit iar, îngenuncheat lângă patul meu, mângâindu-mi părul și obrazul drept. Ți-am simțit iar mirosul de tutun fin, parfum aspru de mosc și vin alb când te-ai aplecat peste mine și mi-ai sărutat tâmpla dreaptă. „N-am să te părăsesc niciodată, Mădaia mea!”…
Dar când am vrut să te strâng în brațe te-ai destrămat din nou…
Au trecut doi ani de când nu am mai venit la întâlnire. La fel ca anul trecut, mi-am pus pe deget inelul acela vechi de la tine, ca să știi că nu te-am uitat. Da, e drept, de când ai plecat nu am mai vrut să îl mai port. În parte, pentru că eram supărată că m-ai părăsit. Încă sunt. Și, pe de altă parte, pentru că doare. Înfiorător de tare. Când îl scoteam de pe deget, știam că știi. Dar vroiam să te doară și pe tine la fel de tare cum mă duruse și pe mine când m-ai abandonat, călcându-ți jurământul.
Am aprins o candelă pentru tine. Și voi deschide un vin, voi turna in două pahare. Unul il voi bea. Pe celălalt il voi turna in ghiveciul crizanteme. Deci, vom bea un vin împreună….
Dar înainte de asta, mai am ceva de făcut. Trebuie să merg în Ulm. La Dom. Voi mai aprinde o candelă și acolo. Să îți lumineze calea, oriunde ai fi…
