Ajung eu acasă azi cu oareșce întârziere, că la nenea doctoru’ de familie nu am avut programare și a trebuit să aștept. În fine! Abia apuc să termin de mâncat, că mă sună coana mare. Da, Micky, alta nu-i! Și mă ia, frate, la împins vagoane… „Iar ai umblat la blog și l-ai făcut terci?” Pardon??? Coană mare, n-am făcut nimic. Doar m-am conversat pe chat cu câțiva vizitatori incognito. Cică nu se poate loga coana mare. Clar, am o problemă și trebuie să o rezolv. Cum, când, greu de spus. Sunt un mega-anti-talent la construcția de site -uri web. Editarea CSS e mai complicată decât limba lui Goethe. Farmacist, ce să fac? Cum ar zice amicul Cătălin… incompatibilă cu informatica!
Un musafir relativ constant al „Tărâmului” îmi zicea că treaba cu tortul e puțin credibilă. Mai mult ca sigur că l-aș fi cumpărat. E, uite că nu l-am cumpărat. Și cum în momentul în care îl făceam mă fericea coana mare pe What’s app, am făcut și niște poze in timpul procesului de producție.
Și la final, din lipsă de timp și fantezie, l-am acoperit cu frișcă, am aruncat peste el fructele rămase și l-am stropit cu niște sirop de zmeură.
Nu e mare scofală. Un blat simplu de pandispan, niște fructe de pădure mixate cu frișcă și e gata tortul. De ce să îl cumpăr? Să mă privez de plăcerea de a linge telul și castronul în care am făcut frișcă? Heee, sunt suficient de egoistă ca să mă gândesc înainte de orice la plăcerea și distracția mea! 😉
Dar să revin la coana mare… revoltată nevoie mare ca nu poate citi „Te iubesc „. Ca să vezi ce dramă! Și alți câțiva pe lângă ea. Mai explic o data: click pe Meniu, apoi mergi în jos până la Login și iar click. Îți introduci adresa de mail gogu@yahoo.com sau ciuri_buri@gmail.com cu care te-ai înregistrat ca abonat și pe câmpul următor, parola. Greu?
Nu râdeți. Un cititor s-a abonat cu un nume tare curios: Baba Cloanța. Deocamdată văd că nu zice nimic. Se mulțumește să intre zilnic, de regulă seara. Citește, studiază pozele, mai dă câte un „like” ici și colo, la câte un articol, dar atât. Dragă Babă Cloanță, aștept critica! Nu pot crede că nu ai nimic de obiectat. Ar fi prea plat, prea banal! Uite, îți promit că dacă îți iei inima în dinți și îmi spui ce te face să recitești atât de des „Înotând în curcubeu” și „Te iubesc”, îți fac cadou o mătură. Una confortabilă, eco, să nu poluezi, cu 7 viteze. Nu de alta, dar în curând vine Haloween-ul și trebuie să fim în ton cu evenimentul.
Eu mi-am luat deja dovleacul. Dar despre dovleci și biciclete în episodul de mâine…
Da,da, e vorba de ziua de duminică. Altă zi nebună…
Gallenus, draga, uite ca sunt banal si plat. Nu pentru că nu am nimic de zis ci pentru ca asa sunt eu. De zis as avea, dar de cele mai multe ori renunt sa scriu. Na, sunt … timid! 😉 De ce citesc mereu articolele alea? Pentru ca, de departe, sunt cele mai bune articole pe care le-ai scris. Curcubeul in care te-ai scaldat, ca sa te parafrazez, m-a tulburat. Iar „Te iubesc! ” m-a facut sa plâng. Sa nu uit, superba manichiura! Iar „nejumatatea ” ta a fost un prost. Ai promis un articol despre dovleci. Altul despre Rothemburg.… Read more »