Ieri am avut zi de shopping. Vorba vine, de fapt hotărâserăm noi în mod democratic că ar fi cazul să mai luăm ceva de mâncare. Dar Mihai a cerut shopping în Ulm. Clar, vrea el ceva! Omul nu se simte bine dacă nu își cumpără ceva haine, pantofi sau pălării. Micky nu zice nimic. Îl lasă să își facă numărul. Așa că ziua de ieri s-a lăsat cu mâncare, bocanci blugi, curele…
Dar azi…. ehehe, ursul nu a avut nici o șansă. La discuția matinală „Unde mergem azi „, cele două zuze au decis ca va fi Augsburg.
Degeaba a încercat ursul să protesteze, invocând promisiunea mea de a mai merge o dată în Rothenburg ob der Tauber. Bestiile care se deplasează uzual călare pe mături au rămas imune la rugămințile lui. Dacă am zis Augsburg, așa rămâne! La urma urmei, ieri am fost amândouă fete de treabă și nu am bombănit în secolul de care ai avut tu nevoie să te decizi între cinci perechi de pantofi, trei cămăși etc, etc, etc…
Abia azi am înțeles eu de ce era coana mare atât de calmă ieri, în tîmp ce eu mai aveam un pas și îl strângem de gât….
Totuși, pe Mihai nu îl pot refuza. Cu toate ciondănelile noastre, el rămâne ursul meu drag. Așa că am promis să mergem iar la Rothenburg ob der Tauber, dar pe 2 ianuarie. Trebuie să plecăm devreme de acasă, să tot fie vreo sută cincizeci de kilometri până acolo. Ce vrea să revadă? Evident, ca și mine: parcul, magazinul de Crăciun, catedrala și mai mult ca sigur să mâncăm iar la micul restaurant de lângă biserică.
Dar toate astea după Anul Nou.
Azi e Augsburg. Bineînțeles, cu Fuggerei.
Trebuie să plec. Da, da, revin mai pe seara, cu poze!
