La mulți ani!

Încă un an… cu bunele și relele lui. Cu victorii mărunte din viața de zi cu zi. Cu eșecuri. Cu ștachete ridicate tot mai sus. Cu așteptări coborâte tot mai mult. Cu bucurii mai mici sau mai mari. Cu gânduri, multe, multe gânduri. Cu resemnări intr-un permanent duel cu răzvrătiri. Cu…

Vă mulțumesc pentru urările din chat. Pentru gândurile către mine. Pentru secunda dintre ani în care am existat în voi.

Și dacă primul revelion din Germania a fost doar o noapte oarecare, anul ăsta am avut parte de prieteni. M-am simțit iar copilul de altădată, veșnic pus pe prostii, băiețoiul care pune pe bigudiuri nervii părinților.

Vreme de un ceas, toți sătenii au aprins artificii. Afară abia mai puteai respira de fum. Nu am putut să nu mă gândesc la sfertul de oră de artificii de care mă bucuram în trecut, în orașul natal și pentru care mergeam an de an în Piața Civică…

M-am prostit cu coana mare pe o saltea trântită în mijlocul sufrageriei, da, e drept, nu așa se poartă două femei de aproape cincizeci de ani, m-am lăsat pavoazată cu frișcă pe nas în tîmp ce tăiam tortul, mi-am cumpărat artificii și m-am încăpățânat să le aprind în fața casei, că tot eram singuri în hardughie de la Crăciun… Și la urma urmei, nenea doctoru’ , vecinul meu, a făcut exact la fel…

Una peste alta a fost ca la casa de nebuni. Bineînțeles că azi ne-am împărțit timpul echitabil între re my, mâncat și dormit. Probabil la noapte stau iar cu ochii pe pereți. Nu contează, mâine dimineață îi duc la Rothenburg ob der Tauber. Abia aștept. Micky abia așteaptă. Cred și eu, are o treabă la magazinul Käthe Wohlfahrt. Ursul are și el interese. Fac planuri să plecăm pe la opt, avem mult de umblat teleleu-tănase…

Oare reușim?

Author: Gallenus