Am decis eu că e mai bine să îmi fac cumpărăturile vineri, după ce ies de la serviciu. Că sâmbătă se anunță ploaie și s-ar putea să nu am chef de ieșit din casă. Toate bune și frumoase. Ajung acasă și încep inspecția prin frigidere. Hmmm, lungă listă! Și mai am si lada de apă minerală în magazie. Mi-ar trebui camionul…
Asta este mereu o problemă. Cumpăr jumătate de magazin. Dar e strictul necesar! Că mi se mai lipesc mie mereu de mână câte un buchet de trandafiri portocalii, câte un ghiveci de flori, nu ar fi mare scofală, dar ce mă fac dacă mi se pune pata pe un scaun rabatabil de grădină?
Ok, ultima dată a trebuit să renunț la un ghiveci enorm de grădină din cauza lipsei de spațiu, așa că nu mai fac greșeala asta!
Și mă mai miram cum am reușit să adun atâtea ciurubuțe în doi ani…
După o jumătate de oră de analize temeinice a necesarului de shopping ( strictul necesar, nimic în plus!), plec. N-am decât un kilometru până la magazin. Ajung imediat. Ochesc niște locuri libere și mă bag.
Să nu mă întrebați cât am stat. Destul. Dar n-am uitat nimic de pe listă. Cu excepția listei. Acasă, pe masa din bucătărie, normal!
Ies eu fericită din magazin împingând cu entuziasm căruciorul. Și rămân blocată, uitându-mă că proasta la mașină…
Acum o să divaghez puțin și o să vă zic că toată viața mea de până acum am fost comparată cu Satana. În copilărie mi se zicea „drăcușor”. Și habar nu am de ce… Am fost un copil cuminte, luam note bune, eram mereu premiantă de loc 1, eram politicoasă… Da, bine, mă mai băteam cu băieții prin clasă și pe la bloc, dar nu se pune! Și, da, e drept, se mai întâmpla uneori să… greșesc ținta cu praștia și să nimeresc fie prin geamurile vecinilor, fie prin câte o aripă de mașină, dar hai să nu facem o dramă din asta….
V-am zis că proiectilele mele favorite erau râmele? În fine, să trecem peste….
În anii de liceu crescusem deja. În ierarhie. Devenisem „aia mică și a dracului” – titlu acordat de comun acord de Dragoș, Sorin și Nicușor, „Dracul negru”, de către Laurențiu, „Satana cu rotile”, etc, etc, etc…
După ce am făcut greșeala vieții și m-am măritat cu un descendent fanariot, titulatura mea a devenit „Drăcea „. Asta nu m-a afectat, era că un alint. Dar când omul pe care îl iubești îți zice că te-a visat sub formă de diavol cu ochii arzând, ar fi cazul să începi să îți pui întrebări…
Am ajuns la concluzia că sunt ceva rudă cu Scaraoschi. Că numărul meu norocos nu e 13, ci 666…
Să ne întoarcem la oile noastre… Pardon, la mașinile noastre.
Ziceam că am rămas uitându-mă tâmplă la mașină:
Acum vă întreb: care este șansa de a parcă lângă tine cineva care să aibă exact aceeași mașină, aceeași marcă, același model și aproape același număr de înmatriculare???
Încă un detaliu:ambele numere de înmatriculare mi se potrivesc.
Întrebare cu premiu ( o ciocolată Lindt) livrată castigătorului:
Care este a mea? BC-MZ-247 sau BC-MZ-666?
Micky, tu nu ai drept de participare! Nici Mihai, nici Bogdan, nici Dana!
Pot inlocui, la cerere, ciocolată, cu un vin bun. Oricare îl dorește câștigătorul!
Până vă gândiți voi, eu îmi pup trandafirii și merg la nani. Că la mine e aproape miezul nopții…
Noapte bună, oriunde ați fi risipiți în lume!
