4.30 dimineața. Știi că oricât de încet ai umbla, tot te aud? Îți aud pașii în dormitor, simt când te așezi pe marginea patului, lângă mine, îți simt privirea, mâna cu degetul mic și strâmb mângâindu-mi obrazul și părul… îmi umplu plămânii cu mirosul tău și strâng pleoapele din răsputeri, să nu mi le deschidă dorul… da, știu că dacă le-aș deschide, te-ai topi intr-un abur cald…
Te-ai smuls de lângă mine. Ai plecat. Și totuși, din clipa aia, nu ai lipsit nici o secundă din mine. Știi cum e să te gândești permanent la cineva? Să porți pe cineva în tine zi de zi, ceas de ceas, minut de minut?
Cel mai mult mă ajuta când îmi era greu. Îmi veneau în minte toate miracolele pe care m-ai ajutat să le descopăr. Îmi aminteam cum râdeam. Cât de fericită eram. Și o căldură incredibilă îmi umplea sufletul. Cu tine în minte am traversat prăpăstii pe care nu credeam că le voi putea trece. Dar erai lângă mine. Mă țineai de mână. Și mi-a fost de ajuns…
Ai venit devreme azi… Da, crizantemele cu parfum amar au înflorit în grădină… Știi bine că le-am pus pentru tine!
Și lângă ele, când îmi pierdusem orice speranță că vor mai înflori…
Și mai am o surpriză pentru tine! Așa, că să fie totul cât mai ciudat, acum, în plină toamnă, ultima gladiolă a decis să ne răsfețe pe amândoi!
Săptămâna trecută am fost în schimbul de dimineață. M-am oprit intr-o zi sa îmi iau pâine. Da, da, am intrat după o pâine și am ieșit cu un cărucior plin. Dar uite ce ti-am luat!
Trebuia să o pun in grădină, dar nu m-am îndurat… Am păstrat-o în sufragerie, lângă șemineu. Voiam să mă mai bucur de ea și săptămâna asta, când ajungeam noaptea, pe la zece si jumătate acasă, să o privesc, să mă răsfăț la foc, să îmi ajustez planurile de viață…
Azi o mut în grădină.
Și tot azi voi bea un vin alb. E singura exceptie pe care o fac. Doar azi. Știi bine că nu mai beau vin alb de câțiva ani… E un Riesling italian de colecție. Sec. Cum îți place ție…
Mă iei în brațe???
Te iubesc!
77
