Mă deprimă frigul. Mai mult decât ploaia măruntă de toamnă rebegită. Născută în miez de vară, m-aș defini ca fiind prin excelență o „solară”. Ce ar putea face una ca mine într- o duminică friguroasă, mai ales când burnițează agonic și cheful de haimanalâc lipsește total?
Da, iar o sa ziceți că nu mă gândesc decât la mâncare…
Exact. De ceva vreme duceam dorul unor merdenele, dar nici o rețetă din cele găsite nu mi s-a părut suficient de bună. Nu aduceau nici măcar în vis cu merdenelele copilăriei mele! Până zilele trecute, când am descoperit EXACT ce căutam! Așa că m-am pus pe treabă.
500 g făină, 1 linguriță de sare, o jumătate de lingură de oțet și 250-300 mi de apă, funcție de cât cere făina. Se frământă cam 30 de minuten, până obții un aluat elastic, care nu se lipește de mâini.
Se împarte în 12 porții cât mai egale, cam 65 g porția.
Fiecare bucățică se întinde (pe masa bine unsă cu ulei) cu sucitorul până la obținerea unui pătrat cu latura de aproximativ 15 cm.
Pe fiecare foaie astfel obținută se întinde în strat uniform unt moale, cam 15 g.
Apoi se împăturește în trei, aducând latura superioară spre mijloc și urcând peste pliu latura inferioară. Rezultă un dreptunghi care se împăturește și el, aducând marginile spre centru și apoi suprapunând pliurile rezultate. Se împachetează fiecare pătrat în folie și se lasă la frigider o oră.
Din 250 g brânză telemea ( eu am folosit telemea de oi, adusă de Oana, din țară ) și un ou se pregătește umplutura.
După ce timpul de odihnă a aluatului a trecut, se scot pe rând bucățile de aluat, se întind din nou până la obținerea unui pătrat cu latura de aproximativ 20 cm, se pune umplutură în mijloc, se aduc colțurile peste umplutură și se așează în tava tapetată cu hârtie de copt cu colțurile suprapuse în jos.
Cuptorul trebuie să fie foarte bine încins la 220 de grade. Se coc aproximativ 10 minuten în cuptorul cu suflantă de aer, probabil 15 minuten în cel clasic.
Nu le mîncați fierbinți…
Multumesc. Si multumesc de invitatie, te anuntam. In grupurile mari de farmacisti nu mai sunt de mult. Am obosit sa vad periodic aceleasi teme de discutie si acelasi comportament lipsit de etica si profesionalism. Cu tot respectul, dar cand un nefarmacist intreaba daca poate folosi un Rx pentru nu mai stiu ce, eu sfatuiesc persoana sa mearga la medic, iar George se apuca sa ii indice modul de administrare, eu nu mai pot sa mai fiu in acel grup. Mai sunt in grupul de Brasov, in care sunt atatea intrebari despre medicamente care nu se gasesc (unele uzuale!) ca ma… Read more »
Cristinica, de tricotat nu am chef acum, m-aș plictisi repede. Îmi trebuie ceva mai… dinamic!
Mă roade dorul de șurubărit de ceva vreme și… știi cum este, cine n-are de lucru, își face!
Mi-am găsit! Acum am făcut o mică pauză în munca murdară, plină de mizerie și benzină și vaselină și ulei și…Dar când termin pe ziua de azi, îți arăt! 😉😉😉
Hihi, îmi imaginez cum ai făcut-o pe prima: despărțit in 12 guguloaie, șters mâini, facut poză, întins pătrățel, sters mâini, facut poză, întins unt, spălat și șters mâini, facut poză, pliat o parte, sters mâini, facut poză, pliat inca o parte…
Cristinica, draga mea, cam așa! Dar nu uita un lucru! 😉 Când mă apuc să fac chestii de-astea de „relax”, nu sunt presată de nimic. Pur și simplu mă distrez. Nu fac niciodată așa ceva când sunt ruptă de foame. Atunci sunt agresivă. Fac urât când sunt flămândă. De fapt, cand, când îmi ghiorăiesc mațelele, nu am chef de bucătăreală. Curios,nu? Cheful de vals cu blidele îmi vine când mă gândesc la cineva anume,mi-l imaginez savurând acel preparat, dacă i-ar pica bine sau nu, dacă ar fi bine să îl repet sau nu… Aiureli… Vezi tu, Cristina, e ca un… Read more »