Încă înainte de a veni în Germania auzeam o vecină de la scara de alături că se lăuda cu fiică-sa. Până aici nimic nou sub soare, multe mame au impresia că odraslele lor sunt niște cópii ale lui Einstein. O știam pe fătucă. Terminase târâș-grăpiș liceul, apoi, dornică de a intra în branșa odinioară elitistă, s-a înscris la o „Sorbonică”. Cum adică ce-i aia „Sorbonică”???? Atâta lucru nu știți? Nu, n-aveți cum ști tot ce-mi emană mie neuronii! „Sorbonica” e o fabrică de diplome. De-aia la care te duci bou și te întorci vacă. Gen Facultatea de medicină și farmacie din Constanța, la care studiezi cu portofelul, în timp ce transpiri din greu pe faleza din Tulcea, cu un cocktail în față. Cu prezența de două ori pe an și cu rezolvarea grilelor de licență cumpărată cu 500 de euro pentru nota 8. Vrei notă mai mare? Mai scoate vreo trei până la cinci sutici! În fine!… acum, că v-am lămurit ce este o „Sorbonică”, cred că vă este clar și cam ce valoare profesională avea duduița…
Și mămica ei se lăuda că mirifica genialitate este… farmacist în Germania!
Măi, să fie! Așa tare o fi fătuca, de a învățat germană peste noapte? Mă apuc de săpături pe internet. Informații în limba română destul de puține și vagi. Am dat, în cele din urmă de un site german care descria procedura, dar eu eram bâtă la germană. L-am rugat pe prietenul meu stabilit în Germania să mă ajute cu o traducere, dar s-a eschivat elegant și am renunțat. Nu stau miloagă la nimeni și nu pot sili pe cineva să mă ajute dacă nu dorește. Motiv pentru care am luat-o cătinel cu traducătorul de la Google și după multe zile de chin am reușit să traduc câteva pagini. Când eram gata să cedez, mi-am adus aminte că Tudor, medic chirurg vorbitor fluent de germană, lucrase câțiva ani buni la o clinică din Köln. M-am dus cu telefonul în mână peste el, în direcțiune. După o oră de luat notițe și de povestit cu Tudor despre experiența lui, știam cum stau lucrurile. Pas cu pas. Și mi-a fost clar că povestea farmacistei de Germania e o minciună. Dar să o iau pe îndelete!…
Recunoașterea studiilor universitare făcute în România nu este un proces complicat dar necesită multă, enorm de multă răbdare, lucru care pe mine, personal, nu prea mă caracterizează.
Ce ai de făcut?
Întâi de toate intri pe site-ul ăsta https://anabin.kmk.org/anabin.html și verifici dacă facultatea pe care ai terminat-o în România este recunoscută în Germania. Dacă este notată cu H+, totul e în regulă, studiile sunt recunoscute și poți merge mai departe.
Pentru recunoașterea studiilor ai nevoie de două documente: diploma de absolvire și foaia matricolă. Fără ele în original nu ai nici o șansă. Orice ar zice unii care au ținut morțiș să mă prostească în față, cum că ar fi ajuns să profeseze în Germania FĂRĂ foaie matricolă!
Deci, cu diploma universitară și cu foaia matricolă în brațe te duci repejor în două locuri:
- La primărie în orașul în care locuiești și contra sumei de 6 euro ceri o autentificare a celor două documente. Sunt cazuri în care primăriile nu oferă acest serviciu, motiv pentru care trebuie să apelezi la un notar. Atenție, autentificarea se face la documentele originale, în limba română!
- La un traducător autorizat, pentru traducerea în limba germană. Costul este variabil, eu am plătit 150 de euro pentru ambele documente.
După ce ai obținut copie legalizată și traducere autorizată la aceste două documente, deschizi internetul și intri pe link-ul ăsta https://www.kmk.org/zab/zentralstelle-fuer-auslaendisches-bildungswesen.html
Vei găsi acolo formularul cererii de recunoaștere pe care trebuie să îl descarci, să îl completezi și să îl semnezi și tot acolo lista documentelor pe care trebuie să le trimiți prin poștă la Bonn. Atenție! Singurele documente care trebuie să fie în original sunt copiile legalizate făcute la primărie. Știu că sună aiurea, ori e original, ori e copie… ideea e că ștampila de la primărie trebuie să fie în original, nu copie. Traducerile se trimit în copie, nu în original. Pui în plic toate astea, plus cererea completată și semnată, copie după buletin și trimiți cu confirmare de primire pe adresa precizată pe site. Apoi te înarmezi cu răbdare și aștepți un timp pe care nu prea il pot estima. Între două țigări și zeci de cafele supraveghezi mail-ul, pentru că vei primi un mesaj în care ți se comunică niște lucruri: că au primit cererea ta de recunoaștere a diplomei și că trebuie să plătești o taxă de 200 de euro pentru procesarea dosarului. Faci repejor transferul banilor în contul indicat de ei in mesaj și îți mai aprinzi o țigară. Și mai aștepți… După o altă bucată de vreme o să mai primești un mail. Că le-au intrat banii în cont și se vor apuca de lins hartiile tale. Poate dura între o lună și cinci luni. Mie mi-au trimis mesaj că totul e OK, facultate și master după două luni și jumătate. Dar până te vezi cu certificatul în mână mai durează…
Trece timpul și vine și certificatul. Acum pașii următori variază de la profesie la profesie. Poate fi necesară o etapă suplimentară sau nu. Nu știu cum este la sociologi, profesori sau ingineri, dar la medici și farmaciști, funcție de domeniul în care vrei să lucrezi, poți avea nevoie de obținerea dreptului de liberă practică („Approbation”).
Pentru obținerea dreptului de liberă practică mai ai nevoie, pe lângă acest certificat deja obținut, de cazierul profesional de la Colegiul național al farmaciștilor, de un certificat de limbă germană eliberat de Göthe Institut pentru nivel B2 limbă generală și un certificat C1 Fachsprache ( limbaj profesional). Dacă toate documentele sunt validate, vei fi programat la examenul pentru obținerea dreptului de liberă practică. Pe care nu il iei dacă nu ești bun. Ori asta înseamnă facultate făcută așa cum trebuie. În Germania absolvenții de Sorbonici nu pot face față.
Spre deosebire de România, unde odată ce ai absolvit medicină sau farmacie ai dreptul de practică profesională automat, în Germania lucrurile stau diferit. Și farmaciștii germani trebuie să treacă prin examenul de Approbation pentru a putea lucra în farmacie.
Paradoxal însă, dacă optezi pentru cercetare sau industrie, Approbation este inutil. Așa că nu fi oaie și documentează-te înainte de a te arunca într-un efort inutil! Sau, măcar, învață din greșelile altora… 😫 te scutești de stres!
Unii dintre voi m-ați întrebat de ce nu sunt recunoscute toate studiile universitare din România. Păi, vorbind despre universitățile istorice, sunt recunoscute. Cu câteva excepții. Și aici mă refer la Drept și la A.S.E. pentru că sunt facultăți care studiază după o curiculă universitară adaptată sistemelor românești, total diferite de cele germane. Nu e logic? Nu vă mai mirați că vi se cere să faceți completarea studiilor! Vorbeam zilele trecute cu Micky despre niște particularități fiscale din Germania, care în România sunt inexistente. E firesc să ți se ceară să faci vreo trei ani de Weiterbildung ca să înveți sistemul german…
Una peste alta, să îți faci singur un Annerkernung nu este chiar atât de complicat. În site-ul Z.A.B. găsești instrucțiunile pas cu pas. Plus numere de telefon și programul, în cazul în care ai nelămuriri, să poți lua legătura verbal cu ei. Nu e chirurgie pe creier!
Poate că am uitat niscaiva documente prin ce am înșirat eu mai sus. Recunosc că am scris din amintiri, tot ce se poate să îmi fi scăpat ceva. Dar sunt toate menționate în site, trebuie doar să deschizi link-ul și să citești.
Dacă ai o diplomă în buzunar, folosește-o! Te asigur că e infinit mai ușor decât obținerea unei hârtii de la orice instituție din România!
