Gust de toamnă

Revin după patru zile de la postarea cu vinetele alea superbe pentru că abia în dimineața asta am găsit puterea să mă ridic din pat. Taman pe când credeam că am scăpat relativ ușor, Herr SARS-COV 2 s-a gândit să mă ia nițel în pumni. Nu singur, că nu mi-a putut face față. S-a înhăitat cu o vagaboandă de pneumonie, că avea nevoie de întăriri…

Azi, însă, după un pic de efort, am reușit să părăsesc patul și dormitorul la ora 5.10 a.m. Am început cu ceea ce trebuia să fie un raid scurt pe la etaj, să văd ce îmi fac florile. A durat de zece ori mai mult și l-am simțit ca pe o escaladare a Everestului. În fine, după multe popasuri pentru odihnă am reușit să ajung iar jos și să îmi fac o cafea. E ciudat să bei o zeamă fierbinte și fără gust…

Cum rămăsesem datoare cu vinetele, am zis că pot scrie două vorbe, să răspund la mesajele celor curioși.

N-am făcut nimic elaborat. Nimic ieșit din comun cu vinetele alea. Le-am tăiat în bucăți mari. Am căsăpit și vreo doi dovlecei, doi ardei și o căpățână de usturoi.

Am presărat sare din belșug peste ele și am turnat deasupra ulei de măsline. Cățeii de usturoi i-am aruncat și pe ei în vasul de Jena, printre bucățile de legume. Am spălat aripioarele de pui, le-am condimentat bine cu un amestec de sare, piper, coriandru, boia de ardei dulce și iute. Le-am uns și pe ele cu ulei și am strecurat și vreo 2-3 căței de usturoi în tava mică în care le-am așezat.

La cuptor cu ele, 200°C cu ventilație cam 40 de minute.

Am apucat să mă bucur de ele. Apoi totul a luat-o razna…

P.S. Condimentele sunt la libera alegere a fiecăruia. Eu ador coriandrul și nu mă prea pot lipsi de el. Acolo unde merge, evident!