Zilele astea, ori de câte ori luam telefonul în mână să o sun pe mami, simțeam un junghi în inimă. Ieri era bine, dar azi? Dacă… dar dacă… poate că… mii de gânduri îmi aleargă prin cap. Poate sunt paranoică, dar e o teamă de care nu pot scăpa, pentru că știu că, deși e farmacist , are tendința să minimalizeze orice problemă de sănătate cu care se confruntă, că e singură, că săptămâna trecută o viroză a țintuit-o în pat și nici acum nu a scăpat complet de ea…
Mi se pare ciudat cum ne ascundem, ea de mine și eu de ea. Probabil fiecare dintre noi mergem pe ideea că știm să ne purtăm de grijă. Oricum, nu mi se pare o idee deloc bună să încep să mă văicăresc…
S-au închis școlile pe aici. S-au instituit măsurile firești în situații de urgență. Lumea s-a conformat fără panică. Nu au luat cu asalt magazinele. Nici farmaciile. Au renunțat la chefuri și socializare fără comentarii și fără proteste. Își cer scuze că nu mai pot da mâna cu tine. Nu se pupă când se întâlnesc pe stradă. Ok, asta nu se pune, că Fritzii nu sunt pupăcioși ca italienii, grecii sau francezii. Dar fac exact ce li se spune. Sunt cuminți.
Aseară am dat o fugă la Lidl să îmi iau o pâine. Evident, la spartul târgului, vineri seară, nu aveam nici o șansă să mai găsesc pâinea cu semințe pe care obișnuiesc să o cumpăr de la raionul de produse coapte acolo. M-am mulțumit cu niște chifle, după care am mers la fructe, să îmi iau obișnuitele caserole cu zmeură. Vineri seara, ora 19. Ți-a luat febra mințile, femeie! Nici urmă de zmeură! Nici banane, că la 59 cenți kilogramul le-au luat lăcustele… subțire la fructe, dar na, așa e în fiecare week-end.
Cu chiflele în brațe mă așez la rând, la casă. Arunc un ochi în coșurile celor din fața mea și mă umflă râsul. Cumpărături puține și normale: iaurturi, paste, salată, ridichi, ceapă verde, roșii, nelipsiții castraveți, plus ineditul: cate două-trei rezerve de săpun lichid! Cum, frate, săpun? Cum, lași mâncarea să stea pe rafturi? Nu faci rezerve de făină, ouă carne, conserve, ulei, zahăr??? Cum ai neobrăzarea să treci pe lângă standul de hârtie igienică și să nu pui câteva pachete în coș???? Tu îți cumperi… SĂPUN??? Cred că le trebuie un curs de reciclare românesc…
Lăsând acum bășcălia, realitatea cotidiană reflectă nivelul de civilizație. Sau, cel puțin așa cred eu. Poate mă înșel. Poate or fi nemții o rasă de imbecili care nu realizează că vine apocalipsa și trebuie să își facă provizii.
Nu vreau să fiu greșit înțeleasă. Nu minimalizez gravitatea pandemiei. Pericolul este unul real și mare. Nu e o simplă gripă. Mortalitatea este incomparabil mai mică, e drept. Dar moartea nu alege.
Zilele astea am tot vorbit și explicat unora și altora cum stau lucrurile și ce e bine de făcut. Mi-am primit porția de mulțumiri pentru lămuriri de la cine a vrut să priceapă, mi-am primit și porția de înjurături și porcăieli de la cine știe mai bine ca mine, deși ăia au „școala veți” ( trad. = școala vieții), nu cinci de ani de facultate de profil sau de la supușii Oliviei Steer, idolatri ai anti-vaccinării.
Sincer, de părerea retarzilor mintali care mustesc de tupeu, prea puțin îmi pasă. Nu îi mai educ eu, dacă până acum nu i-a educat școala și familia. Dacă am putut liniști un om înspăimântat de necunoaștere, în regulă, am făcut un lucru bun pe ziua de azi. Nu îmi trebuie mulțumiri. Nu pentru asta o fac. Consider că asta este vocația unui farmacist. Și a unui medic. Să îți folosești cunoștințele acumulate în anii de școală și în cei de practică profesională că să faci BINE.
„Primum non nocere!”
Este principiul în jurul căruia gravitează jurământul lui Hipoctrate. Se aude la dumneavoastră, stimată doamnă profesor doctor Monica Pop??? Mai aveți memoria acestui lucru sau l-ați pierdut pe la televiziunile la care ați ajuns să prestați normă întreagă? Când mai aveți timp să fiți și cadru didactic și medic oftalmolog și manager de spital???
M-a scârbit și m-a indignat tupeul dumneavoastră fenomenal și lipsa de respect profundă față de medicii specialiști în boli infecțioase, față de pacienți și față de farmaciști. Un tupeu și o sfidare grețoasă! Ați încălcat cea mai elementară normă de conduită profesională, deontologia medicală e ceva total străin în ceea ce vă privește!
Cum vă permiteți, doamnă profesor doctor oftalmolog să recomandați pe Facebook un tratament medicamentos fără să consultați pacientul, fără să faceți cea mai rudimentară anamneză? Intr-o țară normală pentru o asemenea prestație ca a dumneavoastră, un medic si-ar pierde dreptul de practică profesională. Dar dumneavoastră, doamnă profesor doctor, dețineți pâinea și cuțitul… iar România nu e o țară normală…
Al doilea lucru pentru care vi s-ar intampla asta este afirmatia referitoare la vitamina D. Poate nu ați aflat că vitamina D este o vitamină liposolubilă care se depozitează în organism. Că limita între „normal” și „supradoză” este la fel de subțire ca cea între geniu și nebunie. Că hipervitaminoza D are efecte dezastruoase pentru organism, începând cu insuficiență renală și terminând cu calcifierea arterială. Că accentuează osteoporoza în cazul femeilor la menopauză. Că frecvența hipervitaminozei D este extrem de mare, fapt demonstrat de analizele medicale specifice și este consecința autoadministrării urechiste, lucru pe care, în incompetența dumneavoastră l-ați recomandat in postarea publică a profilului dumneavoastră!
Al treilea motiv ar fi faptul că îndemnați pacientul să cumpere și să își administreze un tratament cu un medicament care se eliberează NUMAI pe bază de prescripție medicală PL 6. Acei pacienți vor merge, în actuala isterie generală din România în farmacii și vor cere FĂRĂ REȚETĂ isoprinosine, pentru că dumneavoastră ați făcut recomandări pe Facebook!
Să numesc asta inconștiență e greu. Dacă ați fi fost un debutant grandoman, poate ar fi fost explicabil. Dar când vine din partea unui PROFESOR, care ar trebui să fie formator și model de conduită profesională, nu pot califica gestul dumneavoastră decât ca sfidare și fluturare triumfătoare a prostiei crase și a incompetenței.
Cât despre legislația privind recomandarea medicamentelor de prescripție, legislație pe care ați încălcat-o grosolan, ce să mai vorbim…
Ca să nu fie dubii că am înțeles greșit:
Și ca să înțeleagă cititorii că stimata doamnă profesor doctor oftalmolog, medic prescriptor de rețete, este total pe dinafara unei legislații de-o vârstă cu Matusalem, mai pun o poză. Întrebarea onoratei doamne este, din punctul meu de vedere, retorică. Oricum ar fi, nu cred că merită un răspuns!
Rușine, doamnă profesor doctor Monica Pop!
Am febră și mi-e greață. Fără glumă, fără efecte literare…
